Va veni ziua cind corpul meu o sa fie intins pe un cearceaf alb, acoperind frumos o saltea intr-un spital plin de oameni unde unii se nasc si altii mor. La momentul potrivit, doctorul v-a determina ca, creierul meu a incetat sa mai functioneze si corpul meu a incetat sa mai traiasca acel scop si acele functiuni pentru care a fost creat si deci… viata mea a incetat.
Cind acest lucru se va intimpla, nu incercati sa introduceti in trupul meu viata artificiala folosind vreo masina. Si sa nu spuneti ca sint pe patul de moarte. Chemati patul ala, un pat al vietii, si lasati ca trupul meu sa fie luat din acel pat bucatica cu bucatica si sa serveasca altora sa-si imbunatateasca propria viata.
Dati-mi ochii unui om care n-a vazut niciodata rasaritul, fata unui copilas sau dragostea intiparita pe fata unei femei… Dati inima mea unuia caruia inima lui proprie i-a creiat doar nesfirsite zile de durere. Dati singele din vinele mele unui adolescent care a fost scos dintr-un accident tragic de masina, ca sa traiasca si sa ajunga sa-si vada nepotii jucindu-se. Dati rinichii unuia care este dependent de o masina ca sa poata trai de la o saptamina la alta. Luati-mi oasele, sau muschii, orice fibra sau nerv din trupul meu si folositi-va de orice …dar incercati sa ajutati pe vreun copil neputincios sa poata umbla.
Explorati orice coltisor al creierului meu. Luati celulele daca este necesar si faceti-le sa creasca ca intr-o zi un baiat care nu poate vorbi sa strige cind va juca fotbal cu prietenii lui sau vreo fetita surda sa poata sa auda sunetul stropilor de ploaie batind in geam.
Si ardeti ce mai ramine din mine si lasati ca vintul sa imprastie cenusa ca sa foloseasca si ea la ceva…sa ajute florilor sa creasca.
Daca trebuie sa ingropati ceva, ingropati toate greselile mele, slabiciunile si prejudiciile care le-am avut fata de cineva. Dati toate pacatele mele diavolului…dar sufletul…sufletul sa-L dati Lui Dumnezeu.
Daca cumva ati vrea sa va amintiti de mine faceti-o printr-un gest de mila fata de cineva, printr-un cuvint de mingaiere fata de cineva care are nevoie de aceste lucruri. Si daca faceti tot ce v-am cerut aici…prin asta am sa continui sa traiesc…
Robert N.Test
Submitted by Ken Knowles
Tradus…RB
3 comments:
The secret of contentment is the realization that life is a gift not a right.
Secretul multumirii este realizarea ca viata este un dar si nu un drept.
Imi amintesc acum cateva luni un soldat de-al fiului meu si-a luat viata .Dar semnase un act in care dorea ca organele lui sa fie donate .Familia nu a fost de acord la inceput dar cand li s-a trimis actul in care fiul semnase acesta dorinta a cedat .Tanarul a donat,ochii,rinichii si inima .Cel putin a lasat o fapta frumoasa dupa moartea lui ,sa se bucure alti de ceeace Dumnezeu ia oferit .Cat priveste sufletul ,ma indoiesc sa fi ajuns acolo unde e viata vesnica .Sufletul nu il poti dona el se duce de unde a venit ,la Creiatorul lui.
Ce frumos ai povestit:)
Post a Comment