CE PROMITE EL... LE TINE!!!

N-aduce anul ce-aduce ceasul…Si traiesti un timp indelungat , plictisit parca de viata si de monotonia fiecarei zile, de rutina , de tot ce-i vechi…chiar obositor de vechi adesea. Si dintr-o data vine clipa…clipa care schimba totul.

Te poti uita la clipa respectiva ca la sfirsitul unei ere. Poti sa plingi si sa te vaieti dupa ceea ce ai pierdut. Cind ai terminat de jelit esti inca dezolat, dezorientat, golit de orice energie…o epava…

Sau…poti considera clipa respectiva ca un inceput nou, in care poti investi din nou, poti sa construiesti ceva cu o structura mai sanatoasa, poti sa faci noi prioritati, noi vise…Si toata energia va fi folosita in mod pozitiv…

Asta-i o alegere personala. In fata unei crize, unei pierderi, unui esec…iti ramine totusi ceva de facut…si ce ai de facut este sa iei o atitudine si o decizie de viitor.

Copii mei au de luat o astfel de decizie, si bineinteles ca ceea ce ii afecteaza pe ei…ma atinge si pe mine. Si in dorinta sa ramin pozitiva si sa le fiu de ajutor, ma gindesc la multe lucruri…si le intorc pe toate partile.

Azi dimineata ma gindeam la poporul evreu ...cind au fost scosi de Moise din Egipt si au ajuns la Marea Rosie. Dumnezeu le-a aratat directia intr-acolo. Si daca ne luam directiile in viata de la El…chiar daca se pare ca sintem prinsi intre doua imposibilitati, si atunci trebuie sa ne mentinem calmul. Dumnezeu ne-a trimis acolo, si El are o solutie. Acuma mi-am imaginat poporul evreu uitindu-se la Moise si zgribulind de frig si frica pe marginea Marii Rosii. Ca sa se despice marea in doua, Dumnezeu o fi adus vinturile si curentele de ape de pe unde le tine si le-a trimis pe toate acolo…O fi batut un vint cred eu…poate o fi fost greu sa te tii pe picioare. Daca ai fi fost acolo ai fi simtit acel turmoil al naturii…pe mine m-ar fi trecut toti fiorii.

Apoi apa s-a despicat si poporul a trebuit sa treaca…Imaginati-va ca pe fundul marii sint tot felul de lucruri…animale…ciudatenii. Apoi ca la un acvariu natural, in zidurile de apa dintr-o parte si alta, pesti uriasi si-or fi scos nasurile afara…vreun rechin cu ochi rosii s-a fi uitat la evrei ca la o masa copioasa…Nu cred ca a fost usor sa treci prin Marea Rosie…asa cum nu este usor sa treci printr-o criza de orice fel…si este inspaimintator necunoscutul ...

Dar El ne-a promis ca ne trece…prin Valea Umbrelor si prin Marea Rosie, si ne trece Iordanul si indiferent cit este de inspaimintatoare calatoria…daca El ne trimite, daca El ne conduce si daca El ne insoteste…bata vintul cit o bate, ridica-se valurile cit de inalt…pe noi nu ne vor atinge. Asa ca…curaj tuturor care treceti prin situatii…promisiunile Domnului sint pentru noi toti…si ele nu se sfirsesc. "Ce promite El… le tine…crede, crede, ne-ncetat"
(10/03/09)