Astazi la munca, abia mi-am vazit de teancul de corespondenta de pe desk cind o colega ne-a chemat pe toti in coffee room sa ne spuna o veste proasta. Singurul fiu de 26 de ani a unei colege, a fost omorit in weekendul care a trecut. Am stat si ne-am uitat unii la altii, tacuti, cu lacrimi in ochi…fiecare din noi gindindu-ne la copii si nepotii nostrii.
Nu stim detalii, si la ce ar ajuta detaliile, oricum? Lumea este asa de inraita si parca singurele vesti care ne bombardeaza sint vestile proaste. Colega care ne-a dat aceasta veste proasta spunea ca trebuie sa facem ceva. Dar ce? Un buchet de flori sau niste carduri de simpatie sint ceva la indemina fiecaruia. Dar daca stai sa te gindesti…ce anume pot aceste lucruri rezolva. Mai degraba ajuta pe cel ce trimite flori sau un card, sa participe sa isi arate respectul, sentimentele de respect pentru durerea cuiva si de compatimire pentru cel in suferinta.
Si cum stateam noi toti tacuti la mese torpilati de aceasta veste proasta …prin cap mi-a fulgerat gindul ca putem sa facem totusi ceva. Sa avem un timp de rugaciune pentru ea si sa o incredintam Aceluia ce stie sa faca, si poate sa faca totul, in orice criza, in orice imprejurare. Pe El nu-l putem surprinde cu vreo problema prea greu de rezolvat. La El sint toate solutiile…si in El nu este altceva decit biruinta.
Compania mea este una dintre cele mai liberale companii din California. Grupul cu care lucrez insa este format in majoritatea din credinciosi. I-am intrebat daca vor sa avem in pauza citeva minute de rugaciune pentru colega noastra. Au raspuns ca da…unul a oferit Biblia lui in engleza ( nu le-ar fi de ajutor sa citim din versiunea mea romaneasca). Astept cu infrigurare ora 10. Am sa va spun cum a fost…Si ma intreb de ce oare a trebuit sa dam de momentul asta de criza sa putem sa organizam citeva minute de rugaciune pe zi…Am sa va spun ce s-a ales de aceasta initiativa. Am vazut deja citiva din cei ce au aplaudat initiativa, cu servietele subsuoara. Nu stiu cit de real este businessul pentru care au plecat…dar n-are rost sa ma apuc de judecat acuma si sa stric un gind bun cu zece ginduri rele.
…………………
Ok…ne-am adunat 7 persoane . Unul dintre colegii mei care a fost misionar in Ungaria pe vremurile comuniste a citit Psalmul 23. Patru dintre noi ne-am rugat. Pentru mine asta este o victorie. Dumnezeu sa o mingiie pe colega mea si pe colegii mei crestini sa-i scoata din starea lor "timida" ... "Cine se va rusina de Mine, zice Domnul…si Eu ma voi rusina de ei...
No comments:
Post a Comment