M-am gindit astazi iara la criza…ce inseamna criza? Toti vorbim de criza acuma…Pentru majoritatea criza a inceput cu lipsa unui servici.La inceput poate a fost serviciul altora…pina a ajuns si la serviciul nostru. Apoi …daca locuinta nu este complect platita si esti in rate, si n-ai bani sa-ti platesti rata…pierzi si locuinta. Cind ai pierdut serviciul esti in ape destul de adinci…plus alte valuri care vin zilnic; nicidecum un loc confortabil...
Mi-am amintit cum in trecut copii se casatoreau si stateau impreuna cu parintii; sau parintii stateau in casa din dos. Uneori bunicii locuiau si ei tot in casa…si era normal. Era suficient spatiu pentru toti; si isi imparteau si munca si succesele. Bucuriile se dublau, necazurile se injumatateau si sarbatorile erau sarbatorite.
Cind am dat insa de bunastare, am inceput sa ne izolam. Oare sa fie zgircenia? Lacomia? Lipsa de dragoste? Ce o fi fiind acel ceva care, in loc sa ne adune, ne imprastie? Bunastarea ar trebui sa ne faca fericiti, sa ne aduca numai bine…nu idividualism si izolare si raceala si invidie si indiferenta…
Cu ani in urma citeam contoarele pentru compania unde lucrez. Si in unele zile ajungeam la niste locuri …oh…cu case uriase, palate…si casele aveau piscina si teren de baschet si iti trebuia o ora sa-i dai ocol casei. Dar de obicei nu era tipenie de om prinprejur. Cei ai casei erau dusi la munca…mi-am spus atunci in mintea mea ca in acest caz, casa avea oameni si nu oamenii casa. Ei munceau pentru ea dar nu aveau timp sa o foloseasca decit sa doarma acolo.
Si stiu ca multi romani traiesc asa. Stau prin strainatati si muncesc si ridica conacuri acasa. Sa dea Dumnezeu sa le si foloseasca insa; ca altfel ce rost ar avea? Nu mai bine ne-am multumii cu mai putin , am investii mai mult in lucrurile nepieritoare, am odihnii un pic corpul asta pe care-l exploatam citeodata ca niste stapini de sclavi…sau chiar si mai rau…
Si de ce nu pot traii copii in casa cu parinti si bunici? De ce nu mai poate sa se construiasca inc-o camera? O bucatarie de vara? Eu stiu din experienta ca din ce trece vremea dintr-aia am nevoie de tot mai putin; dar imi satisfac privirile vazindu-mi copii si nepotii primprejur…Exista oare un confort mai mare decit sa fii inconjurat de oamenii pe care ii iubesti? Stiu si eu de ce nu pot trai familiile impreuna - si nu este din lipsa de spatiu…este o alta lipsa…Dar daca imprejurarile sint de asa natura ca trebuie sa faci unele alegeri ca nu le poti avea pe toate… oare cu care lipsa putem traii, si cu care nu?
In felul in care vad eu criza asta, aproape ca descopar ca la unii le pica bine…cautau dupa fericire tot in locuri gresite ; si uneori trebuie sa ne intoarcem din drum, la locul unde am pierdut directia. Merita sa analizam imprejurimile…si imprejurarile...
No comments:
Post a Comment