Dick Cheney Center for Security Policy Speech

Dick Cheney Center for Security Policy Speech: Dick Cheney Keeper of the Flame Award

Iata textul discursului tinut de fostul Vice Presedinte Dick Cheney la Centrul pentru Security Policy din Washington D.C

. ....................................................

http://maggiesnotebook.blogspot.com/2009/10/dick-cheney-center-for-security-policy.html

Dick Cheney Center for Security Policy Speech: Dick Cheney Keeper of the Flame Award

Dick Cheney

From Fox News:
Multumesc mult tuturor...Este o placere sa fiu aici, si in special sa primesc "Keeper of the Flame (ingrijitor de flacara) Award ,in compania atitor buni prieteni. Mi s-a spus ca printre cei care au fost recunoscuti inaintea mea este si prietenul meu Don Rumsfeld. Si nu ma deranjeaza asta cu absolut nimic. Parca face parte dintr-o traditie. Intr-o cariera care include aceea de chief of staff (angajati), congressman, secretary of defense (aparare), nu prea am fost nimic din ceea ce Don Rumsfeld n-a fost deja inaintea mea. Dar ca sa fiu cinstit, orice premiu care s-a dat deja lui Donald Rumsfeld, parca are cu el o semnificatie in plus, si sint mindru sa imi vad numele adaugat la o asemenea lista ilustra.

Le multumesc lui Frank Gaffney si la toti suporterii de la Center for Security Policy, pentru aceasta onoare. Si va multumesc si voua
pentru energia si inteligenta inalta pe care o pastrati pentru o cauza vitala asa cum si este de fapt, in lupta pentru libertate si apararea necompromisa a Statelor Unite.

Majoritatea acelora carora li s-a dat responsabilitatea in problemele de securitate nationala, ajung repede sa recunoasca si sa aprecieze dedicarea si structura creata de altii care au pus umarul la aceste lucruri inaintea lor. Deplasezi o forta militara care a fost planuita si fondata de predecesorii tai. Mostenesti relatii cu anumiti parteneri si obligatii fata de aliati lucruri care au fost facute cu ani si chiar cu generatii inaintea ta. Cu autoritatea pe care o ai pentru scurt timp, ai o libertate de actiune mare. Si in orice directie vei merge, un lucru este esential si anume... sa iti tii promisiunile facute si sa nu lasi nici o indoiala in legatura cu credibilitatea cuvintului dat de tara ta.

Asa ca, printre alte ingrijorari despre evenimentele zdrentuite sub administratia prezenta, consider abandonarea apararii cu missile din Europa de Est ca fiind o gafa strategica si o incalcare a bunei credinte. Cu siguranta asta nu este un model de diplomatie cind conducatorii Poloniei si Republicii Cehe sint informati despre o astfel de decizie la unltimul minut inainte de mieziul noptii intr-o convorbire telefonica. A luat mult timp si mult curaj acestor tari ca sa aranjeze sistemul de interceptare din Polonia si sistemul din Republica Ceha. Prietenii nostrii Polonezi si Cehi au dreptul sa se ingrijoreze despre planurile noastre strategice si despre promisiunile care in urmatorii ani pot fi dizolvate...doar asa...cu foarte putina sau chiar si fara nici o consultatie. Saptezeci de ani exact dupa ce Sovietii au invadat Polonia...ce fel sinistru de a marca aceasta ocazie.

Nici nu trebuie sa te duci inapoi la 1939 sa intelegi dorinta acestor tari de a avea - si aceste tari chiar au crezut ca au - o relatie apropiata, bazata pe incredere cu Statele Unite. Doar numai anul trecut Armata Ruseasca a ocupat Georgia, sub ordinile unui om care priveste caderea Uniunii Sovietice ca cel mai mare dezastru geopolitic al secolului 20. Oricine si-a petrecut mai mult timp in partile alea de lume stie cu ce se ocupa Vladimir Putin; si cei care incearca sa dea mina cu el, care ii cedeaza teren si care-i fac pe plac, n-o sa fie rasplatiti decit cu si mai multa durere de cap. Ce a primit Administratia lui Obama inapoi de la Rusia pentruca a abandonat Polonia si Republica Ceha, si pentru faimosul buton pentru "Reset"? Inca o alegere trunchiata si o continua opozitie a Rusiei la santionarea Iranului pentru continua lor urmarire si dezvoltare, a armelor nucleare.
Pe scurt anularea agrementului dintre America si guvernele Poloniei si Republicii Cehe, facuta de Presedintele Obama, a fost o lovitura pentru sperantele si aspiratiile milioanelor de Europeni. Pentru patruzeci de ani, acesti oameni n-au facut nimic altceva decit sa se straduiasca sa se apropie de noi, si sa cistige oportunitatile si ocrotirea pe care o oferea America. Acestia sint prieteni credinciosi si aliati NATO, si meritau mai mult decit atit. Impactul facut de abandonarea celor 2 aliati NATO n-o sa se simta numai in Europa. Prietenii nostrii din intreaga lume ne privesc si se intreaba daca America nu-i va abandona si pe ei in acelasi fel.

Evenimentele mari vor creste credibilitatea Statelor Unite - si facind ceea ce am promis ca facem , si aparind intotdeauna interesele fundamentale de securitate. In aceasta categorie intra misiunile continue din Iraq si Afganistan, si nevoia de a controla ambitiile nucleare ale regimului curent din Iran.

Candidatul Obama a declarat anul trecut ca doreste sa stea de vorba cu liderul Iranului fara preconditii. Ca Presedinte, el a comis America unei strategii a Iranului care pare sa trateze acest angajament ca un fel de obictiv si nu ca o tactica. De prea multe ori el a intins mina liderilor autoritarieni ai Republicilor Islamice, timp in care Iran a continuat sa asigure suport letal extremistilor si teroristilor care omoara soldati Americani in Iraq si Afganistan. Republicile Islamice continua sa ofere suport extremistilor din Syria, Lebanon si teritoriilor Palestiniene. In acelasi timp regimul continua sa invirta la centrifugi si sa testeze missiles. Si astea sint doar citeva din activitatile pe care le cunoastem.

Sint sceptic de multa vreme in privinta angajamentului cu regimul curent din Tehran. Chiar si expertii Iranului care inainte vreme erau pentru discutii si-au schimbat muzica de cind cu alegerile defecte ale lunii Iunie trecut si brutala supresie a protestelor democratice din Iran. Administratia noastra a scapat cu siguranta o oportunitate importanta sa stea alaturi de democratii Iranului, al caror proteste populare au reprezentat cele mai grele dar si grozave incercari pentru Republica Islamica de la infiintarea ei in 1979. In schimb, Presedintele USA a fost in marea majoritate tacut in ce priveste suprimarea violenta a celor care au protestat in Iran, si ca un orb a continuat sa comunice cu regimul autorian din Iran ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat. Daca , Republica Islamica nu se teme de consecvente din partea Statelor Unite si comunitatea internationala...este greu de inteles cum va lucra orice diplomatie va putea sa aiba mai mult succes.

In vecinatate numai, in Iraq, este important si vital ca Presedintele Obama in graba lui sa aduca trupele acasa, sa nu distruga progresul care s-a facut in ultimii ani. Primul Ministru Maliki, s-a intilnit ieri cu Presedintele Obama care si-a inceput conferinta de presa cu un comentariu prelungit despre Afganistan. Cind in sfirsit a ajuns sa discute si despre Iraq, el a spus mediei ca el deja l-a informat pe Maliki despre intentia lui de a aduce trupele Americane acasa. Deciziile curajoase ale fostului Presedinte Bush de a schimba strategic Iraqul si de a pastra un val de forte US acolo, a determinat schimbarea scenei intr-una plina de nadejdi ale succesului . Iraq are potentialul sa fie un aliat democratic puternic in acest razboi impotriva terorismului, si un exemplu de reforma democratica si economica in inima Orientului Mijlociu. Administratia lui Obama are o obligatie sa protejeze aceasta democratie tinara si sa construiasca strategic pe acest succes pe care noi l-am dobindit pina acum in Iraq.
Cu totii ar trebui sa fim ingrijorati de asemenea cu politica dusa in Afganistan. De o vreme acuma, cauza armatei noastre in acea tara a fost in cel mai mare parte nechestionata chiar si de cei de stinga. Efortul in Afganistan a fost mereu laudat prin comparatii si in contrast cu razboiul din Iraq pe care multi l-au considerat pierdut pina la valul de miscari democratice care au facut dovada ca sint gresiti . Acuma, dintr-o data si in ciuda succesului din Iraq auzim zvonul de tobe care anunta infringerea in Afganistan. Criticismul duce cu el acelasi aer lipsit de speranta...si ei ne ofera acelasi scurt si strimt argument ca sa ii paraseasca si ca ar trebui sa fie refuzati pentru acelasi motiv vechi al securitatii nationale.

Pentruca si-a anuntat strategia in Afganistan in Martie trecut, Presedintele Obama acuma pare ca se teme sa ia o decizie si pare neputincios in a da comandantului lui din Afganistan suficiente trupe necesare ca acesta sa-si sfirseasca misiunea.
Presedintele Obama a spus ca el intelege miza Americii. Cind a anuntat noua lui strategie el a formulat nevoia de a avea succes in cei mai clari termeni posibili spunind:"Daca guvernul din Afganistan cade la Taliban, sau daca nu se opune la Al Qaeda - tara va fi din nou o baza pentru teroristii care vor sa omoare cit de multi oameni de ai nostrii posibil".

Cinci luni mai tirziu, in August al acestui an, vorbind la VFW, Presedintele a facut fortelor armate Americane o promisiune..."am sa va dau o misiune clara" a spus el "tinte alese si bine definite si echipament si suportul de care aveti nevoie ca sa va faceti treaba bine. Acesta este promisiunea mea pentru voi."

Este timpul ca Presedintele sa se tina de cuvint. Casa Alba trebuie sa inceteze sa se joace de-a ascunsa in timp ce fortele armate ale Americii sint in pericol. Sa nu va faceti iluzii...semnalele de lipsa de decizie a Washingtonului lovesc in aliatii nostrii si dau curaj adversarilor. Intirzierea si nesiguranta in decizii in timp ce avem trupele din Afganistan in directa confruntare cu dusmanul, ii dau acestuia curaj si pun armata noastra in pericol si lovesc in cauza pentru care luptam.

Recent, sfatuitorii Presedintelui Obama, au decis ca e mai usor sa pui vina pe Administratia lui Bush decit sa fi suportiv armatei Americane. In weekendul asta insa au aruncat o acuzatie care nu va trece neobservata. Chief of staff al Presedintelui a declarat ca Administratia lui Bush n-a facut nimic in privinta Afganistanului si ca Administratia lui Obama a trebuit sa inceapa abia acum sa puna bazele unei strategii.

In toamna anului 2008, fiind deplin convinsi de nevoia de a suporta situatiile create din nou de Taliban, noi am sapat adinc si am lucrat fiecare fateta si aspect a politicii noastre in Afganistan , am adunat o echipa care a vizitat Pakistanul si Afganistanul, reinoind optiunile si recomandarile , si briefing echipa Presedintelui elect Obama. Ei ne-au cerut sa nu facem public informatiile adunate, si noi am agreeat, dindu-le beneficiul lucrului facut de noi si crezind ca le va fi folositor. Strategia pe care ei au imbratisat-o in Martie, centrindu-se pe counterinsurgency si o marire a numarului de trupe, aduce asa de bine cu strategia pe care le-am recomandat-o noi. Au facut o decizie - una buna cred - si au trimis un comandant pe front sa o duca la implinire. Dar acuma arata ca si cum se trag inapoi si incep sa dea vina pe altii pentru insuccesul in implementarea strategiei pe care au imbratisat-o. Este momentul oportun pentru Presedintele Obama sa faca tot ce trebuie facut ca sa cucereasca acest razboi pe care in mod repetat si pentru un motiv real, l-a numit un razboi necesar.

Este de nepretuit sa ne amintim ca am fost angajati in Afganistan in 1980, ajutind Mujahadeen impotriva Sovietilor. A fost o politica de succes la inceput, dar dupa acel eveniment, am uitat complect de Afganistan. In timp ce nimeni nu se mai uita in urma, ceea ce a urmat a devenit un razboi civil, in care Talibanul s-a impus si s-a ridicat Bin Laden si al-Qaeda. Toate aceste lucruri au fost reteta care a creat evenimentul de la 9/11. Cind am dus trupe acolo, cu 8 ani in urma in luna asta, a fost ca sa fim siguri ca Afganistan nu va mai fi niciodata un teren de pregatire pentru a omori Americani. Salvind nenumarate mii de vieti este inca motivul si businessul de care ne ocupam in acest razboi. Si succesul misiunii noastre in Afganistan nu numai ca este esential, este si in totalitate posibil, cu suficiente resurse, cu suficiente trupe si destul curaj politic.

Apoi mai este o problema ...cum sa ne ocupam de teroristii pe care ii capturam in acest razboi care inca continua. Unii dintre acestia stiu lucruri care, daca le aflam, putem folosindu-le sa salvam multe vieti inocente. Cind am fost confruntati cu aceasta problema in zilele de dupa 9/11, am facut atunci unele decizii de baza. Am inteles ca terorismul organizat nu este doar o problema care care o rezolvam daca implementam legea ci este o amenintare strategica a Statelor Unite.

Cu fiecare ocazie creata mai apoi, am inteles ca pentru securitatea tarii, trebuie sa adunam informatii stiute doar de cei mai rai dintre teroristi. Am avut o seama de puncte oarbe - si asta este un lucru teribil, in special in timp de razboi. Cu un potential de mii de vieti in balanta, n-am crezut ca face sens sa stam linistiti si sa dam timp teroristilor sa raspunda lejer la intrebari cind le pica lor bine, daca…daca s-ar fi decis cumva intr-un tirziu sa ne spuna ceva...

Profesionistii in ale inteligentei care ne-au dat raspunsurile de care aveam nevoie de la teroristi, au avut un timp limitat sa isi faca treaba, optiuni limitate, si din punct de vedere legal au fost sfatuiti cu grija. Au avut cei mai prosti actori pe care i-am putea alege sa ne dezvaluie lucruri pe care de fapt nu vroiau sa ni le spuna. In cazul lui Khalid Sheik Muhammed, in ultima faza nu numai ca ne-a vorbit, dar conducea parca el singur un seminar, complect cu tabla si cu schite in creta si charts. Pina la urma s-a vazut ca omul avea o inclinatie profesionala in acea directie si oamenilor nostrii nu le pasa ca faceau pe elevii si profesorul ii tinea mult in clasa. La un anumit punct, mintea ce-a creiat teribilul 9/11 a devenit un expansive briefer al operatiilor si planurilor al-Qaeda. Toate astea s-au intimplat in curs de intense interogari. Toate evidentele si discernamintul ne spun exact motivele pentru care a inceput sa ne vorbeasca.

Discutia despre felul cum am strins inteligenta dupa 9/11 incorporeaza mult mai mult decit precizie istorica. Ceea ce discutam cu adevarat sint metodele si hotarirea de a proteja aceasta tara in urmatorii ani, si chiar si mult dupa aceea. Teroristilor si statelor care ii sponsoreaza trebuie sa li se ceara socoteala si America trebuie sa ramina in ofensiva impotriva lor. Ce-am facut noi la 9/11 a fost bine. Si guvernul nostru trebuie sa continue sa faca ce trebuie facut, presedinte, dupa presedinte pina cind nu va mai exista pericol.

Administratia noastra totdeauna a fost confruntata cu criticism si din unele parti a fost totdeauna foarte intensa. Asa s-a intimplat mai ales in ultimii ani ai termenului nostru cind pericolul a fost tot atit de serios ca la inceput , dar sensul de alarma generala de dupa 9/11 se pierduse si ramasese doar o amintire. Parte din responsabilitatea noastra, asa cum am vazut-o noi, a fost nu sa uitam durerea teribila si raul teribil care a fost facut Americii…si sa nu lasam ca 9/11 sa devina preludiul altor evenimente mai mari si mult mai rele. Dupa 8 ani de effort, un lucru stim sigur si anume ca dusmanii si-au petrecut mai tot acest timp in aparare - si toate eforturile ce le-au facut sa loveasca in interiorul Statelor Unite, au esuat. Asa ca ai crede ca succesorii nostrii vor merge la inteligenta comunitatii spunind ”Cum ati reusit aceasta performanta? Care a fost cheia succesului in a preveni un alt atac pe perioada de timp cit ati fost la cirma tarii?” In schimb … ei au ales cu totul o alta cale - sucumbind la miniosii de stinga, lovind in oamenii care au lucrat din greu, si folosind retorica demagogica pentru o problema mai sserioasa decit oricare alta cu care vor fi confruntati in urmatorii patru ani. Nimeni nu stie unde va duce acest drum, dar pot sa va promit un lucru: o sa fie destui dintre ai nostrii gata sa raspunda si sa dea seama de metodele si de oamenii care au protejat tara asta.

In politica de stinga, inca se va sustine ca interogatiile mai grele n-au fost bune la nimic, pentruca asta este un articol de credinta pentru ei, si orice evidenta reala este nedorita si nebagata in seama. Presedintele Obasma insusi a inlaturat aceste metode si cind s-a adresat acestui subiect ultima data a umplut atmosfera cu platitudini vagi si nefolositoare. Chestia lui preferata este, sa ne sugereze ca am fi putut sa obtinem aceleasi informatii prin alte metode. Sintem invitati ca sa gindim asa, spue el. Dar asta ignora adevarul greu si inconvenient ca am incercat alte metode si tehnici sa extragem informatii de la Khalid Sheikh Muhammed si alti operatori al-Qaeda, doar ca sa trebuiasca sa dezvoltam tehnica cind am esuat in a produce inteligenta pe baza careia sa putem actiona…si am inteles atunci ca ei rezistau sa ne dea informatiile de care aveam nevoie. De fapt, profesionistii nostrii de inteligenta, in circumstante urgente cu cele mai mari situatii la risc, au prevenit atacuri specifice si au salvat vieti Americane.

In scurt, sa numesti programul inbunatatit de interogare un program de tortura nu inseamna numai sa n-ai respect de aspectul legal al programului …aceste acuzatii malitioase sint menite sa strice reputatia profesionistilor dedicati care au actionat onorabil si bine in numele tarii noastre si pentru cauza tarii noastre. Chiar si mai mult, ca sa puna complect afara posibilitate folosirea procedurii interogatiei imbunatatite pe viitor, in favoare masurilor de jumatati de masura, asta este ceva total lipsit de intelepciune… pina la extrema. In lupta impotriva terorismului, nu exista situatii de mijloc, si jumatati de masura, pentruca ele te vor tine de jumatate expus.
Pentru cit am pierdut toti in acest conflict, Statele Unite insa nu si-a pierdut niciodata statura inalta – si asta nu se va putea spune despre fortele armate sau despre personalul ce lucreaza cu informatiile - cu inteligenta. Au facut tot ce au putut, un lucru bun, au aparat tara asta si multi Americani si-au pastrat viata datorita lor.
In Ianuarie 20, succesorii nostrii in office au primit cele mai inalte onoruri pe care doi oameni le pot primii de la cetatenii acestei tari. Impreuna cu George W.Bush, i-am inminat noului presedinte si vice presedinte un record de succes in razboi si impotriva teroristilor, si mijloacele sa continue acel record si in cele din urma chiar sa ne intreaca. Noi am fost cei care am facut deciziile, dar acei sapte ani, patru luni si noua zile fara inca un 9/11 sau mai rau, au fost ca un cistig combinat : un credit pentru toti cei ce servesc America incluzind cei mai faini oameni pe care i-am intilnit vreodata.

Ce face noua administratie cu vechile principii de conducere este acum problema lor, si ele vor devenii masura recordurilor lor. Dar va spun pe fata ca nu sint incurajat cind ofiterii de inteligenta care au actionat in serviciul acestei tari sint fugariti si acostati cu un zel care ar trebui rezervat pentru dusmanii Americii nu pentru ei. Si cu siguranta nu este un semn bun cind Departamentul de Justitie si-a facut o misiune politica de a discredita, de-a da afara sau de a persecuta in alt fel nu alti oameni dar pe chiar acei oameni care au ajutat sa protejeze natiunea noastra dupa 9/11.

Exista diferente in felul de conducere si apoi sint afronturi la care trebuie sa se raspunda de fiecare data si fara echivoc, si asta este unul dintre ele. Nu se poate proteja tara asta daca punem politica mai sus decit securitatea si daca intoarcem armele impotriva propriilor nostrii oameni.
Nu putem spera sa cistigam razboiul daca ne batjocorim tara si pe cei ce lucreaza cel mai greu - barbati si femei, militari si in serviciul de inteligenta. Ei sint de fapt cei care tin flacara aprinsa.
Multumesc, foarte mult…
Thanks again to Fox News for providing the text of this sobering message.