NEPLACUTA DAR...NECESARA! ...PEDEAPSA!!!

Proverbe 3:11-12..."Fiule, nu dispretui mustrarea Domnului, si nu te mihni de pedepsele Lui. Caci Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste!"


No…asta verset de inceput de zi!!! L-am citit de multe ori, il stiu pe de rost si il ocolesc pe cit se poate. Se potriveste mai la toti oamenii pe care ii cunosc si la toti o sa le faca bine. Mie…insa…Ce-ar fi sa imi opresc gindurile aci, ca nu vreau sa ma duc cu gindul mai departe?!

Am gasit versetele astea colorate in verde in Biblia mea veche. Cine stie cind le-am subliniat asa?…Cred ca pe vremea cind credeam ca n-am prea facut multe greseli in viata si versetele nu mi s-ar potrivii. Ati citit vreodata Biblia asa? Gasind ca fiecare verset i s-ar potrivii cuiva cunoscut? Eu una as stii sa dau cele mai bune sfaturi la toata lumea…nu conteaza ce problema ai, eu am o solutie pentru ea. Ideea mea de baza este ca eu sint un fel de "problem solver"…caut si gasesc solutii la orice probleme. Si intr-o masura oarecare viata m-a facut sa ma uit la fiecare problema nu ca la o catastrofa care ma va termina ci ca la o situatie care trebuie corectata, rezolvata, invinsa…si eu sint eroul principal care am sa rezolv, inving, schimb situatia.

Azi dimineata mi-a venit gindul sa ma uit la fraza de mai sus, la aceste versete, dintr-o perspectiva noua...din perspectiva unui parinte; sperind ca asa o sa accept mai usor si sa inteleg mai bine despre ce este vorba. Ca daca ma pun in pozitia celui pedepsit , tot ce simt este resentiment si un simtamint de nedreptate sau de razvratire…

Asa dar, consider ca eu sint parintele…si pentruca am copii, pot intelege mai usor perspectiva Tatalui Ceresc. Vrem noi sa ne ridiculizam copii cind ii pedepsim? O facem ca sa ne razbunam? Si daca cineva procedeaza asa - e foarte gresit. Nu iti pedepsii copii cind esti furios niciodata ca pedeapsa aia n-o sa dea nici un rezultat. Pedepseste-i cind ti-au trecut nervii si pedeapsa este facuta strict pentru indreptarea copiilor si nu ca sa te descarci tu de nervi. Cel putin asa spun cei care au studiat aceste fenomene si treaba asta face sens.

Am stabilit deci ca pedepsim cu scopul de indreptare. Studiem copilul si actiunile lui si apoi, hotarirea noastra este menita ca sa le schimbe felul de gindire, felul de traire si prin asta sa-I ferim pe viitor de durere si sa le asiguram un viitor mai bun. Gindesc eu ca daca noi ca sintem pamintesti avem in vedere astfel de lucruri bune pentru copii nostrii, asa cum zice Biblia, cu atit mai mult Tatal nostru cel Ceresc are in vedere viitorul nostru atunci cind ne pedepseste. Asa ca departe de El gindul sa ne ruineze imaginea "stralucita" pe care o avem acum…pedeapsa este intentionata sa lucreze la o schimbare care sa garanteze o reala stralucire pe viitor…

Ca parinte…mi-amintesc ca mereu repetam cuvintele…"ai inteles?...mai copile…ai inteles ce ti-am spus? Intelegi de ce te pedepsesc?" …Ca nu vrei sa-i pedepsesti aiurea pe copii fara sa ii faci sa inteleaga pe deplin care este gresala si de ce e bine sa o ocoleasca pe viitor…Tot asa gindesc ca prin Cuvintul Sau, Dumnezeu ne repeta aceleasi intrebari cu dorinta sa ne reaminteasca, sa fie sigur ca am inteles unde am gresit…ca sa nu mai trecem pe acolo.

Acuma numai gindul ca Dumnezeu se gindeste la viitorul meu atunci cind ma pedepseste…ma face sa ma mai relaxez…Dupa cantitatea de pedepse primite, realizez acuma nu numai numarul greselilor ce le-am facut…dar si dragostea si rabdarea Tatalui meu Ceresc…Si pot spune linistita acuma...Doamne…"faca-se voia Ta in cer si pe pamint"…ca undeva acolo in voia Ta, trebuie sa existe si fericirea mea...