UNDE MI-E CINTAREA…

Banuiesc ca nu toti cei care citesc ce scriu sint de 50 de ani…sau peste. Dar multi, cel putin cei nascuti si crescuti in Romania o sa poata sa-si aminteasca ceva asemanator cu ceea ce am sa descriu aici si sa inteleaga de unde vin.

Mi-amintesc din copilarie, cind pentru prima data au cumparat parintii mei un radio…Era unul urias, care ocupa un spatiu absurd de mare in mica noastra locuinta. Parintii mei cautau neincetat dupa un post de radio crestin, dupa muzica crestina sau…tatal meu asculta cu capul in radio si mina pe butoane …Europa Libera. Eram curioasa si stateam pup linga el…sa aud si eu. Jumatate era bruiaj, jumatate…cuvinte interzise…cum ar fi drepturile omului si libertate…greva foamei…

Avea tatal meu o masina atit de veche ca atunci cind au filmat greva minerilor de la Lupeni din 1912…daca imi mai amintesc bine istoria…au venit si au imprumutat masina sa o foloseasca in imaginile filmului…

Ei…pe vremea aia…la noi in casa se cinta. Daca mami facea curatenie cinta, daca spala presurile, daca facea de mincare, daca cosea…cinta. Daca mergeau cu masina undeva…de cum ne urcam in masina incepea melodia. A ramas ca o gluma cintarea "Printre munti si dealuri…" ca asta era prima cintare cu care ne dregeam glasurile cind plecam cu masina…Daca tati mesterea la ceva in atelierul lui ( un fel de sopron …)…fluera cintari de la Biserica…

Iar cind eu si Flavius ne jucam …ne jucam de-a programul si ne inscriam la program cu cintari si poezii. Asa am crescut, asa am trait…asa ne-am bucurat. Cind am mai crescut…asta faceam la tineret. Abia apucam sa ne intilnim, si sa cintam. Daca venea cineva din alta biserica precis ne cinta o "cintare noua"… Si la sfirsit de program stateam cu aceea persoana sa invatam cintarea, ii frunzaream caietul de cintari sa vedem daca mai are si alte cintari pe care nu le stim…si invatam…repetam…cintam intr-una.

Nu cred ca era vre-un tinar fara caiet de cintari. De regula erau caietele alea chinezesti groase de doua degete cu 10 lei bucata. Si caietele erau pline. Mai am si acuma caietul meu din tinerete…plin…plin…pina la ultima pagina cu cintarile care mi-au bucurat tineretea…cu cintarile cu care l-am slavit pe Dumnezeu.Il tin in sertarul de la birou, la indemina.

Ieri citisem despre victoria pe care o pregateste Dumnezeu; de faptul ca nu trebuie sa luptam - El ne spune sa ne asezam jos…si sa asteptam ca El va duce lupta in locul nostru. Si versetul cheie este acela…"Cind a inceput cintarea…" Atunci si Dumnezeu a inceput actiunea promisa.

Marturisesc ca nu mai am cintare…Nu stiu unde s-a dus …si nici cind?! Am pierdut cintarea cam de multa vreme…Dar Domnul asteapta sa incepem cintarea ca sa treaca si El la actiune si sa ne aduca victorie…

Azi dimineata am cintat singura in masina o cintare veche…"O cintare de marire / Am in inima mereu/ De cind L-am gasit pe Isus la Calvar/ El a dat odihna sfinta / Pace sufletului meu / Si sint liber , fericit prin al Sau Har…"

Dregeti-va si voi glasurile ruginite…avem nevoie de o "Cintare Noua"...