AU MAI RAMAS DOAR CITEVA FIRE DE NISIP IN CLEPSIDRA...

Inca in sarbatoare, inca in minte cu imaginea Pruncului din Bethleem, ma gindesc ca peste citeva zile trebuie sa trec pragul unui alt an. Si ca in fiecare an, ma pregatesc de un fel de inventar…ce-a fost bun, ce-a fost rau in anul care a trecut. Anul asta sint cu gindul la imparatul Belsatar si la degetele miinii de om care au scris in fata sfesnicului, pe tencuiala zidului palatului imparatesc urmatoarele cuvinte…”Numarat, numarat, cintarit, si impartit.” Aceste cuvinte au avut o insemnatate deosebita pentru imparatul Belsatar. Si Daniel i-a dat talmacirea exacta imparatului - si tot ce i-a spus Daniel ca o sa se intimple, s-a intimplat.

M-am trezit azi dimineata cu acest gind… aceasta scriere pe zid si insemnatatea ei. ”Numarat” a insemnat ca Dumnezeu a numarat zilele domniei lui Belsatar, si i-a pus capat. “Cintarit “ a insemnat ca l-a cintarit pe imparat si l-a gasit usor. “Impartit”, inseamna ca Dumnezeu a decis sa-i imparta imparatia si s-o dea Mezilor si Persilor.

Pentru Dumnezeu noi nu sintem mai putin importanti decit Belsatar. Fiecare din noi a fost motiv suficient ca Dumnezeu Tatal sa-si trimita Fiul sa vina la noi, sa traiasca ca si noi si sa moara pentru noi. Fiecaruia ne-a dat talanti…o mostenire nemeritata. Ne-a facut promisiuni de viitor, ne-a dat o speranta si un scop. Toate lucruri spre folosinta noastra.

Fiecaruia insa, ne vine rindul sa traim aceea zi pe care a trait-o Belsatar…cind o sa citim cuvintele acelea inspaimintatoare…si cind judecata va fi facuta, si cind va trebui sa trecem in eternitate cu acel verdict. Nu este niciun om pe lumea asta care sa iasa bine la socoteala asta…”niciunul macar”…asa ne spune Biblia. Dar …Dumnezeu in marea Lui dragoste a stiut acest lucru, L-a trimis pe Domnul Isus sa stearga socoteala trista din dreptul nostru si sa ne dea o sansa la o eternitate petrecuta in Paradis.

A trecut inca un an, un an in care am facut ce am putut, fiecare . Ne putem face singuri niste socoteli, dar sint sigura ca daca adunam…nu e mare lucru. Cu putinul adunat…nu ne putem prezenta in fata Lui Dumnezeu…numai daca…numai daca L-am primit pe Fiul Sau in inima noastra…ne-am declarat public ca sintem infiati de El…ca apartinem cerului. Ma gindesc ca poate unii inca n-ati facut tranzactia…ca poate ati aminat anul care a trecut. Deocamdata ati avut …timp. Dar timpul este o masura care se consuma…este limitat. Cind mina Lui Dumnezeu va apare in fata noastra si va incepe sa scrie pe zid…”numarat…cintarit si impartit”…inseamna ca timpul nostru , al fiecaruia s-a terminat. Si judecata urmeaza. Nici unul dintre noi nu ne putem lungii viata cu inca o secunda macar. In 1992 , cind am fost electrocutata, s-a intimplat asa de repede si atit de neasteptat…Cu 5 minute inainte de a ma electrocuta la 12.000 de Volti, conduceam masina intreprinderii pe un deal…si m-am trezit rizind de una singura , asa eram de bine dispusa si 5 minute mai tirziu, soarta mea era deja sub semnul intrebarii…

Mai sint citeva zile si se sfirseste inca un an. Poate ai aminat si anul asta sa faci ceea ce un gind sincer si prietenos te-a implorat de citeva ori sa faci…sa-ti asiguri eternitatea. Ai aminat insa…motivele sint suficiente…este un pas mare…chiar n-ai vrea sa te afisezi in fata oamenilor…doar tu stii ca esti al Domnului si…pina la urma Domnul stie si El ce intentii ai… Si cu toate ca Domnul stie…intentiile nu te vor ajuta la nimic. Doar pentru faptul ca ai intentionat sa-ti iei bilet de tren, nu te va ajuta sa faci si calatoria…Iti trebuie un bilet de tren nu o intentie. Dumnezeu vrea ca toata lumea sa stie ca esti a Lui. Ce-ar zice parintii tai daca ti-ar fi rusine sa-i prezinti in public? Ar fi fericiti de comportamentul tau? Inca nu-i tirziu sa treci de la intentii la fapte. De ce nu …astazi?
………………..

Drept sa va spun, am inceput sa scriu gindindu-ma la faptul ca periodic ma tot cintaresc si numar singura , si de fiecare data mi-e rusine de socoteli. Dar sint copilul Lui Dumnezeu si El ma stie si voi stiti ca sint a Lui cu toate slabiciunile ce le am…ca tot strig si ma laud aici in spatiul virtual ca sint a Lui. Dar m-am pomenit scriind un mesaj un pic diferit si cred eu, ca poate pentru un motiv pe care nu-l cunosc. Poate cineva, undeva… citeste ce scriu; si poate acel cineva are nevoie de aceste cuvinte ca sa se grabeasca sa-si asigure dreptul la o eternitate fericita. Zilele sint scurte…au mai ramas doar citeva fire de nisip in clepsidra…cintareste-te…numara…si ia o decizie ASTAZI!!!