CAUTARILE OMULUI...

O PRIVIRE GENERALA asupra Lui Dumnezeu

De Major General John B. Medaris U.S.A.(Ret)
Former Commanding General
U.S. Army Ordnance Missile Command
( tradus Rodica Botan)
………………………
“Universul nu este centrat in jurul Pamintului sau al Soarelui – este centrat in jurul Lui Dumnezeu.”
-Alfred Noyes

In aceasta epoca asa de aglomerata, in aceste zile de intensa activitate stintifica, in timp ce ne apropiem de cucerirea spatiului, nu este de mirare ca ne aflam nemultumiti, nesatisfacuti, fara astimpar.

In mijlocul acestor miscari caleidoscopice, sufletul oamenilor trebuie sa gaseasca un tarm etern, un port care sa-l numeasca “acasa”si care sa nu devieze, sa nu se mute, un loc unde sa poata gasi o pace interioara totala. Si atunci cind nu reuseste sa gaseasca aceast ancoraj, mintea lui va refuza sa se angajeze in vreo schimbare. Bolile mintale sint o epidemie a acestor timpuri.

Iar tinerii sint aruncati sa pluteasca pe mari care inca n-au fost cercetate, descoperite… si teritorii in care le lipseste asigurarea. Plinsul durerii si lipsei de siguranta se ridica din inimile celor care n-au fost pregatiti pentru viata…

-Unde sint?...
-Unde ma duc?...
-Cine si unde este autoritatea?...

Iar omenirea este prea ocupata sa raspunda.

Si cu toate acestea raspunsul exista, raspuns fara de care intreaga omenire devine asemanataore animalelor care umbla fara motiv sau directie precisa , luptind si cautind numai dupa urmatoarea portie de mincare.

Raspunsul este chiar in ordinea majestica a universului si in respectarea legilor neschimbatoare.

Rapunsul exista…este acolo…in siguranta si regularitatea anotimpurilor, in miscarea soarelui, a lunii, a stelelor in felul cum ziua si noaptea se petrec unele pe altele, in balanta intre consumptia de oxigen necesar vietii si productia lui facuta de plantele de pe intreg pamintul, in regularitatea schimbarii din linistea golasa a iernii la verdeata, la cresterea vietii primavara, in plinsul copilului nou nascut cu vesnica lui demonstratie reinoita de fiecare data a miracolului vietii. Aceasta eterna si neschimbata ordine este o asigurare a autoritatii exclusive, un semn de care spiritul ingrijorat al omului se poate ancora.

Cresterea cunostiintelor omului nu inseamna neaparat descoperirea unor lucruri noi, ci doar extinderea intelegerii si abilitatilor lui in a folosi ceva care deja existase de foarte multa vreme. Ca si cresterea unui copil din prunc la starea de adult, omul “descopera” lumi noi pentru el dar vechi pentru Dumnezeu.

Cind reuseste in sfirsit sa realizeze acest lucru, omul poate sa stea drept, inalt, asigurat in fata nesigurantelor aparente, sigur ca isi cunoaste drumul catre casa, si plin de pace in sufletul lui pentruca este impacat cu Atotputernicul Dumnezeu.