PUNETI-VA SORTUL DE SARBATORI...

Ieri scriam ceva despre criza… cadourilor : http://rodicabotan.blogspot.com/2009/12/criza-decadouri.html.
 Toata lumea este preocupata zilele astea sa taie din cheltuieli. Cum sa faci cadouri in asa o vreme?


In afara de cadouri , de sarbatori se gateste mult. Dar in America de pilda, sint oameni care n-au fost interesati niciodata sa gateasca…si uneori nu facea nici macar sens sa se oboseasca cind in timpul ala puteau cistiga bani mai multi decit cei cheltuiti pe o masa la restaurant. A fost o vreme de pilda, cind imi convenea sa stau doua ore dupa lucru si sa lucrez in plus si cu banii aia sa platesc pe cineva sa-mi faca curatenie. Dar vremurile alea s-au dus…pentru marea majoritate.

Ma gindeam zilele trecute cum mama mea facea pe vremuri miracole din doi cartofi, un morcov si un amarit de patrunjel…Dar nu toate femeile sint la fel de iscusite. In fata casei unde stau parintii mei acuma, aici in California, locuiesc niste oameni care intreaga lor viata au trait pe ajutor social. Casa in care locuiesc a apartinut bunicului lor si ei au mostenit-o. In fiecare luna insa, pe la sfirsitul lunii, cind isi termina banii, vin sa se imprumute. Mama mea, femeie inimoasa, s-a dus intr-o zi cind au venit sa ceara imprumut si a scos din congelator o gaina inghetata si i-a intins-o vecinei ei zimbind. Femeia i-a intors o privire speriata…si a intrebat nelamurita “ce sa fac cu ea?”. Tatal meu i-a tradus mamei ce a zis vecina si i-a spus acesteia sa o gateasca…Femeia a dat din cap nelamurita…ca nu stia ce sa faca cu gaina. O sa vi se para ceva iesit din filmele alea de comedii ieftine. Partea trista este ca…povestea este adevarata. La unii o fii lene…la altii o fii prostie…dar exista oameni care se impiedica si in mers pe drum drept.

Noi romanii avem insa ceva experienta… Necazurile ne-au invatat multe. Stim sa traim unii dintre noi si in saracie si in belsug. Va aduceti aminte cind se spunea ca o “meserie” este o bratara de aur? Si parintii care isi iubeau copii, pe linga ca ii trimiteau la scoli sa le dea o educatie, insistau ca copii lor sa aiba ceva indeminare, ceva deprindere si la munca de jos…ca …e bine sa stii, sa te poti descurca in orice eventualitate. Sint astazi oameni educati…dar daca se ia curentul si nu mai au acces la computer sint ca niste extraterestrii care nu stiu ce sa mai faca si cum sa se descurce.

M-am luat cu vorba…si poate tot ce am scris aici pare a nu avea nici o directie…si totusi are. E luna cadourilor si posibil sa nu avem bani sa facem cadouri. Asta nu inseamna ca nu putem sarbatorii. Buna imi povestea ca pe vremea cind era tatal meu si fratele lui mici, nu aveau bani de pom de Craciun. Spunea ca a luat un alt pomisor si l-a impodobit cu covrigei facuti din aluat…si floricele puse pe ata si ghirlande de hirtie colorata…Nu-i vad pe americani sa aiba atita inspiratie cit avem noi romanii.

Mai mult decit atit…puneti-va sortul…va amintiti ce este un sort? Bucata aia de material ce o purta bunica si poate mamica cind gatea sau trebaluia prin casa ca sa protejeze rochita ? Sortul…daca nu aveti unul cumparati unul sau faceti-l chiar voi…nu e mare lucru. Si puneti si un buzunar. Sortul trebuie neaparat sa aiba cel putin un buzunar…nu stiu precis de ce.

Eu am in cui sortul bunicii mele. E cusut de ea, si l-a facut dintr-un alt obiect de imbracaminte; deci din pornire a fost vechi. Apoi l-a purtat si ea o vreme indelungata si e gaurit…dar are buzunar. Il tin acolo sa-mi aminteasca de buna…femeia care stia sa faca din ceva altceva; femeia care nu s-a speriat de greutati. In timpul razboiului a luat un sac si s-a pornit prin sate sa caute dupa “bucate”: faina…orice …ca sa aduca acasa la copii ei si sa ii hraneasca. Ramasa vaduva la 39 de ani a muncit singura si si-a crescut copii…si pot spune ca si nepotii. Imi amintesc ca avea un cires care nu facea cirese. Intr-o zi am venit acasa si am gasit-o sapind la radacina ciresului. A scos citeva roabe de pietre de la radacina lui…si ciresul a inceput sa faca cirese…Si stiti cine ne-a adus in America? Tot buna.

Asa ca…Puneti-va sortul de sarbatori. Si faceti ceva din ce aveti. Posibil ca bucuria sa fie mai mare chiar daca cadourile sint mai mici sau mai putine sau deloc. Bucuria - este un lucru curios. Ni se pare uneori ca prosperitatea aduce bucurie…dar de cite ori m-am uitat la casele celor ce au mult…i-am vazut tristi si preocupati. Amintiti-va ca Domnul Isus a venit in iesle…acolo a fost bucurie si nu in casa lui Irod. Irod era ingrijorat desi Domnul Isus nu venise sa-i ia lui tronul. Oamenii bogati sint totdeauna speriati ca cineva cauta sa ia ceva ce le apartine.

Chemati familia de sarbatori…spuneti-le sa aduca si ei ceva pe-o farfurie. Puneti la mijloc pe masa si celebrati…cintati…bucurati-va sa va aveti unii pe altii. Bucurati-va si multumiti Domnului pentru toate lucrurile.

SORTUL
de Rodica Botan

Am pastrat intr-un sertar,
Citeva obiecte,
De pe vremea cind traia
Buna - dragostea mea veche!
Unul dintre lucrusoare,
Este-un sort batrin!
N-are nici macar culoare…
Dar mi-e drag sa-l tin!
Mi-aminteste vremuri scumpe;
Gogonele la murat...
Gogosari pusi in borcane
Si cirnati la afumat…
...Tot lucruri fara pacat!
Mi-aminteste de gogosi
Mari si rumeni si umflati,
Aromati si rasfatati,
Cu pudra alba pudrati;
Imbiati cu bunatate,
Si rizind de sanatate,
Sa tot minci pe saturate,
Fara sa iti faci pacate!
Buna mea zicea mereu…
De trecutul ei cel greu…
Ca-n razboi umbla pe sate
Sa cumpere la bucate…

Zicea ea,
Ca din vremuri de nevoi
S-au nascut vorbe de soi...
"Mai bine mate crapate
Decit bucate pradate…"
Si mai zicea
Ca de placinte gura cinta,
De varzare si mai tare
Si de mamaliga…tace…"
Ce mai vremuri…ce soroace…
…Si lega buna naframa
Inapoi, ca sa iei sama...
Si stiai - lucru precis
Ca pe undeva, pe-aproape
Aluatul se dospeste,
Si cuptorul e incins.
Un tablou asa distins!
...Doamne cite clipe sfinte
Sortul ala a pastrat...

Clipe bune, clipe grele...
Intimplari de ne-uitat…
Sortul…ce obiect fantastic,
Dar cit de nefolosit...
Cind le ai pe toate gata
Si de altii esti servit;
Ca mai toti ne-am invatat
Sa mincam lucruri de …plastic,
Cu aspectul de elastic,
Si culori ca de pictat…
Si de sort nu e nevoie,
Ca totu-i impachetat!
Limba nu mai stie gustul,
Nasul n-are-a mirosi,
Ca mincarea-i numai forma
Si culoare de-a privii...

Dar imi iau pe mine sortul...
…sortul ala vechi,
Si pe fata imi apare
Un zimbet pina la urechi…
Si cint vesela si fluier…
Dansul Vienez...
Si aproape ca dansez…
Si sterg praful…
Si fac patul...
Tot sa vezi si sa nu crezi…
……………..
Doar un sort…ce simtaminte
Poate sa imi dea;
Si parc-o vad cum pe-nserate,
Se-aseza pe canapea;
Si cu Biblia ei mare
Tot citea si iar citea…
Mai tirziu, auzeam soapte...
Si plecata pe genunchi,
Ruga ei ne purta-n noapte
Mari si mici , parinti si prunci...
"Ma prostern in fata Ta
Cerescul Nost Tata…"
Cu smerenie-ncheia,
La fel...De fiecare data…
………..
Buna mea s-a dus la El…
La Cerescul nost Tata;
Ruga ei inca traieste
Si inca ne poarta.
Sortul ei ce sta in cui,
Tainic imi vorbeste…
De gogosi si de compoturi,
De placinte cu marar,
De-o femeie tare simpla,
Ce mi-a fost data in dar…

Si tot ea imi aminteste
De o carte pe genunchi…
Si de serile cu soapte…
Rugi in soapte…
Soapte-n rugi…
Toate relele alungi!

Asa ca…
Ma prostern si eu in fata
Cerescului Tata...
Da-mi Tu Doamne veselia
Ce-o aveam alt`data
Cind genunchii cei batrini,
Se plecau seara de seara,
Sa ne-aduca-n fata Ta,
Fara sovaiala…

Sortul Doamne
Ala vechi,
Sa mi-l pun `nainte...
Soaptele sa-mi amintesc
Soaptele de seara,
Da-mi un dor ca sa citesc,
Da-mi un dor sa te servesc,
Seara dupa seara...
Ca buna mea,
...Odinioara...