Simtamintele ne sint suficient de familiare... Gura larg cascata. Ochii mari cit cepele. Fiori pe sira spinarii si inima iti bate la git. Moment de totala surprindere. Ne incruntam straduindu-ne sa facem sens de situatie ca si cind am incerca sa ghicim ce se va intimpla la sfirsitul unei carti…doar ca traim si nu citim si situatia nu este creata de un narator. Citeodata asta se intimpla cind sintem singuri…altadata in compania altora si deodata…bum! Ca un trasnet apare surpriza…si ne ia total nepregatiti, lasindu-ne apoi undeva intre incremeniti si paralizati de surprinsi ce sintem. Visam? Sau se intimpla un miracol? Asa apar… surprizele.
O. Henry isi orchestreaza asa …sfirsitul. Cel de-al doilea razboi mondial a inceput asa. Surprizele incep unele celebrari si apoi tot ele sfirsesc relatiile intre parteneri. Surprizele rezolva crime, infrumuseteaza onomasticile si aniversarile, si imbogatesc prieteniile. Copiii le iubesc in timpul Craciunului. Antrenorii le folosesc in tactica jocului de echipe si politicienii le descopera si le dau in vileag.
Iubim si urim surprizele, si doar citeva fraze o sa va reaminteasca si o sa ilustreze reactiile ce le avem:
“Domnule Brown…esti pregatit sa discutam radiografiile acuma?”
“Clasa…scoateti fiecare cite o foaie de hirtie…este timpul sa avem un test…”
“Am ratacit deja de o ora…Uite harta aici…uita-te la ea!”
“Alarma nu m-a trezit…e aproape amiaza…”
“Hello…va chemam de la banca cu privire la accountul dumneavoastra…”
“Draga…doctorul a auzit trei batai de inima astazi…”
“Sefu' vrea sa te vada. Nu-ti da paltonul jos…”
“Felicitari…ai fost ales in echipa de cheerleaders”
“Sintem fericiti sa va anuntam ca manuscrisul dumneavoastra a fost acceptat pentru publicare”.
“Acesta este Domnul Ofiter Franklin. Fiul nostru este retinut la statia de politie…si este arestat!”
“Tumoarea despre care credeam ca este maligna…este de fapt benign”
“Problema nu este la carburator, doamna. Tot motorul este prapadit.”
“Iubito…aia nu era mincarea ramasa de la cina de aseara…era latura catelului…”
“Stiai ca acel cintar ce-l tineam in baie arata cu 12 pounds mai putin?”
“Mami, Tati…Byron vrea sa se casatoreasca cu mine…”
Si asa merg, una dupa alta. Culmile si coborisurile din viata noastra care de obicei sint produse de surprize. In nu mai putin decit o farima de secunda plingem sau ridem ca niste nebuni…ori stam inlemniti de mirare sau loviti ca de traznet si sperind ca o sa ne trezim din cosmar.
V-ati gindit vreodata sa cautati in Biblie sa gasiti aceste momente de surpriza? Aceasta Carte este plina de ele; cind te uiti bineinteles la unele evenimente prin ochii oamenilor care au trait pe vremea aia. Cum a fost Adam si Eva cind au dat din intimplare peste mormintul proaspat al lui Abel. Sau cind pasii lui Enoch s-au oprit asa…dintr-odata. Cind vecinii lui Noe au realizat ca nu doar picura un pic si gata… Cind Sarah care era in virsta a zis “Ingerul …n-a glumit, Abe!” Cind urechile lui Moise au inceput sa auda voci care veneau dintr-un rug care ardea fara sa se consume. Cind sotia lui Faraon a strigat ingrozita: “E mort…Fiul nostru e mort!!!”. Cind pentru prima data a cazut mana din cer. Cind a inceut sa iasa apa din stinca. Cind zidurile Ierihonului au cazut cu putere la pamint. Cind un copil nazdravan numit David a sters de pe fata pamintului pe un soldat urias numit Goliat. Cind un judecator pe numele Samson a spus da in loc sa spuna nu. Cind un profet pe nume Iona a spus nu in loc sa spuna da. Cind o femeie din Samaria a ascultat cum un evreu necunoscut ei i-a spus toate secretele ei. Cind au descoperit ucenicii vinovatia lui Iuda. Cind singurul om neprihanit care s-a nascut vreodata a fost tintuit pe cruce. Cind Maria L-a recunoscut pe Christos in gradina in acea duminica epocala.
Si astea sint doar citeva scene scurte. Eu zic ca daca am avea timp sa ne uitam la albumul intreg putem sta pina la miezul noptii. Surprizele sint asa…una si una …pina la sfirsitul Cartii. Si pentru ca tot vorbeam despre sfirsit…ultima pagina a Cartii va fi cea mai grozava surpriza . Cam cum ai reactiona la gindul: ”ca un hot in mijlocul noptii”? Dar…”intr-un singur moment ca si intr-o clipire de ochi”? Cum ti se pare? Nu te trec fiori numai gindindu-te la aceste cuvinte? Imaginati-va cite guri cascate, citi ochi mari, iesiti din orbite, si cite spinari infiorate se vor ridica usor catre cer?
Reintoarcerea Lui Isus este cea mai mare surpriza care s-a produs in lume vreodata. Poate…poate nu-i chiar cu totul adevarat. Cea mai mare surpriza trebuie sa fie aia ca oameni ca noi, plini de spaima si surprinsi si inlemniti de surpriza evenimentului vom fi inclusi in acel grup care se va ridica sa-L intimpine pe Mintuirorul Lumii. Si aia…sa fim drepti…nu numai ca va fi ca o surpriza sau ca un vis…ci va fi cu adevarat un miracol.
1 comment:
Abia astept sa vina acea clipa cand voi pleca ACASA.
Chiar daca o sa plec cu gura cascata de mirare ... ;))
Post a Comment