De unde sa incep oare? Ma gindeam sa incep sa organizez si sa vad ce lucruri anume din viata mea au prioritate anul asta…Si mi-am adus aminte de versetul care zice…"dar acum ramin aceste trei: credinta, nadejdea si …dragostea".
Pai n-ar fi rau sa imi stabilesc o prioritate din aceste trei, nu? Credinta n-are nici o valoare daca nu crezi in ce trebuie sa crezi. Unii oameni cred ca daca o pisica neagra le trece pe dinainte, musai sa se opreasca sau sa se intoarca din drum ca o sa le mearga prost. Sint tot felul de credinte…care mai de care mai aiurite. Am inteles insa ca nici macar volumul credintei nu este important ci obiectul credintei. Si obiectul credintei mele este Isus Christos Fiul Lui Dumnezeu…Dumnezeu din Dumnezeu, ca daca cred in El ca fiind un oarecare profet sau doar un om intelept si daca n-a murit pentru mine…prezenta Lui in istorie nu ma incalzeste cu nimic. Asadar in primul rind trebuie sa imi pun toata credinta, in Isus Christos cel rastihnit. O investitie care nu-si pierde niciodata valoarea.
Multumita ca mi-am stabilit aceasta prioritate, trec la a doua. Nadejdea. Ce m-as face fara ea?…Ca uite ca desi o am, tot tremur oridecite ori lucrurile nu merg asa cum cred eu ca ar trebui sa mearga. Psalmistul David zice ca unii se incred in carale lor de lupta dar el David, si-a pus nadejdea in Dumnezeu. Daca ma uit in Biblie sint peste tot exemple de oameni care si-au pus nadejdea in El…si toti au iesit biruitori: din groapa cu lei, din cuptorul aprins, din fata unor vrajmasi puternici…si chiar din ghiarele satanei…De mai mare rusinea sa stiu toate astea si sa traiesc ca unul care n-are nadejde. Si cum traiesc cei care au nadejde? Traiesc viata din plin. Uitati-va numai la copii de bani gata cum se flutura peste tot fara grija. Ei stiu ca "tata" ii sustine si in orice incurcatura ar fi…n-o sa-i lase fara ajutor. Eu am un Tata in cer…de ce n-as avea nadejde?
Si ultimul lucru de pe scurta mea lista de prioritati este…dragostea. Cu privire la dragoste Dumnezeu a facut si porunci. Si porunca este ca mai intii sa-L iubim pe El din toata inima si apoi pe "aproapele" ca pe "sine insusi"…
Acuma, tot ce am de facut este sa restructurez anul asta viata mea, tinind cont de aceste trei prioritati…Inca n-am inceput curatenia si sortatul…dar urmeaza. Am vazut la televizor niste emisiuni unde cite o grupa de oameni care stiu sa organizeze , vin in casele unor oameni dezordonati si adesea murdari - astea doua merg cam impreuna) si am fost curioasa sa vad cum procedeaza. Ca pare asa o situatie fara iesire. In cite o casa din astea, harmalaia si mizeria sint ceva de neimaginat. Dupa capul meu imi venea sa zic sa aduca buldozerul si sa darime si sa duca toata mizeria aia la groapa cu gunoi.
Dar oamenii astia care au facut profesie din a curata si organiza viata altor oameni, au un plan de actiune. Ei scot afara si separa in trei mari gramezi tot ce este in casa acestor oameni. O gramada este cu lucrurile necesare care vor ramine in casa, a doua gramada cu lucrurile acumulate aiurea de care oamenii nu au nevoie ci doar le-au acumulat si acuma nu vor sa se desparta de ele si a treia grupa este grupa unde ajung toate gunoaiele, ramasite, lucruri stricate - si asta merge direct la gunoi.
La grupa de lucruri acumulate se duce o lupta mare. Oamenii se atasaza de cele mai aiurite lucruri. Ei stiu ca n-au folosinta de ele, ei stiu ca ocupa loc in plus…dar s-au atasat de aceste lucruri si cu foarte multa greutate se pot desparti de ele. Cei care fac curatenie au de luptat aici ca sa-i convinga pe proprietari sa renunte la calabalicul asta nefolositor. Ei duc lucrurile astea afara si incearca sa le vinda pe un pret mic la asa zisul "garage sale". Uneori cistigul facut cu vinzarea acestor lucruri este destul de substantial si cu banii cistigati se pot cumpara alte lucruri de care cei din casa au neaparata nevoie. Ceea ce nu reuseste sa se vinda, se duce la "Salvation Army" si se da la saraci.
Pare un lucru atit de simplu…Gindul meu era sa pun ideea asta in aplicare acum la inceput de an. Sa ma uit la viata mea asa cum ma uit la locuinta mea. Si am tot felul de lucruri acolo de care am neaparata nevoie…lucruri folositoare. Dar sint pe acolo si lucruri care le trag dupa mine, imi ocupa spatiul din inima, din viata, si nu mi-s de nici un ajutor. Pe alea trebuie sa le vind. Apoi am multe gunoaie si pe alea trebuie sa le scot afara.
Scriind acuma aici mi-am amintit ca si Biblia spunea sa ne curatim inimile…si cind sint curate sa-L invitam inauntru, ca nu cumva cel rau sa gaseasca locul curat si nelocuit si sa isi cheme herghelia lui obraznica si sa dea buzna in locuinta inimii noastre. El, Domnul este la usa inimii si bate…si va intra si va cina cu noi daca ii dam drumul inauntru…
Asa ca…e timpul sa pun mina pe matura si pe faras, si sa incep sa sortez si sa curat…Mai sint si altii care au chef sa faca curatenie generala?
2 comments:
Si eu am inceput CURATENIA SI ORDINEA PRIORITATILOR, dar ma obsedeaza versetul de,mai jos:
1Corinteni 13 vers 3
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
Ce contrast!!Poate fi si DARNICIE ,MILOSTENIE MARE ,TOTALA SI MARTIRAJ CHIAR,un MARTIRAJ foarte greu =TRUPUL SA FIE ARS...,dar daca nu am DRAGOSTE nu-mi foloseste la NIMIC!
Domnul Dumnezeu sa ne lumineze si sa puna El in noi dragostea LUI caci numai aceea e VALABILA!
Virginia Brasov
Virginia...faptul ca te obsedeaza acest verset...este in sine rezultatul dragostei ce o porti. Daca n-ai avea dragoste de Dumnezeu si de Cuvintul Lui, ai face automat celelalte lucruri fara nici un alt gind la acest amanunt. Aduti aminte ca fariseii se credeau mai superiori decit ceilalti oameni si nu aveau astfel de "obsesii". Ei se postau la colturi si dadeau lectii de sfintenie altora; isi cereau tribut de respect si isi impingeau burtile sa fie primii peste tot. Dar cind ne uitam la detalii si ne vedem slabi si neputinciosi sa atingem acel nivel de sfintenie pe care numai Domnul Isus l-a atins, abia atunci traim realitatea umana in realitatea acestei planete...abia atunci ne vedem mici...si abia atunci El poate sa creasca ...
La urma urmei...care om poate sa spuna ca nu se simte zdrobit de acest verset? Si oricit ne-am stradui, noi nu putem ajunge mai departe decit starea de care vorbesti. Doar ca aia este exact starea pe care o vrea Dumnezeu...El iubeste o inima zdrobita, El cauta pe cei mihniti, El iubeste pe neputinciosi...si de aia El a perfectat in El tot ce noi nu putem decit sa privim si sa dorim...
Eu cel putin asa vad...
Post a Comment