În trecerea grãbitã

Traian Dorz

În trecerea grãbitã prin lume, cãtre veci,
Fã-ti timp, mãcar o clipã, sã vezi pe unde treci!
Fã-ti timp sã vezi durerea si lacrima arzînd,
Fã-ti timp sã poti, cu mila, sã le alini, trecînd.
Fã-ti timp pentru-adevãruri si adînciri în vis,
Fã-ti timp pentru cîntare cu sufletul deschis,
Fã-ti timp sã vezi pãdurea, s-asculti lîng-un izvor,
Fã-ti timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.
Fã-ti timp s-astepti din urmã cînd mergi cu slãbãnogi,
Fã-ti timp pe-un munte, seara, stînd singur sã te rogi,
Fã-ti timp sã stai cu mama si tatãl tãu bãtrîni,
Fã-ti timp de-o vorbã bunã si-o coajã pentru cîini.
Fã-ti timp sã stai aproape de cei iubiti, voios,
Fã-ti timp sã fii si-al casei în slujba lui Cristos,
Fã-ti timp sã gusti frumusetea din tot ce e curat,
Fã-ti timp, cãci esti de taine si lumi înconjurat.
Fã-ti timp de rugãciune, de post si meditãri,
Fã-ti timp de cercetarea de frati si de-adunãri,
Fã-ti timp si-adunã-ti zilnic din toate cîte-un pic,
Fã-ti timp, cãci viata trece si cînd nu faci nimic.
Fã-ti timp lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu sã stai,
Fã-ti timp, cãci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fã-ti timp s-asculti la toate, din toate sã înveti,
Fã-ti timp sã-i dai vietii si mortii tale pret.
Fã-ti timp acum, cã-n urmã zadarnic ai sã plîngi;
Comoara risipitã a vietii, n-o mai strîngi.