M-AM INCURCAT IN POVESTI...

Pe blogul lui Marius Cruceru, am dat de un post si o intrebare…(cred ca Marius face un experiment, un studiu...sau ceva asemanator). Ne cerea ca sa continuam povestea Cenuseresei…dupa nunta. Cum mie imi plac la nebunie povestile…atita mi-a trebuit. Am scris imediat si eu cele de mai jos si le-am pus la comment.


Viorica, m-a intrebat daca am fost cumva si eu Cenusereasa. I-am spus ca nu…am fost calul de la trasura si deci martor ocular la cele ce am scris. Pina la urma cred ca imaginatia mi-a luat-o la trap si uite ce-a iesit…Oricum sper sa fie scuzabil dat fiind ca intentia mi-a fost sa scot in evidenta faptul ca povestea Cenuseresei se termina bine in sarbatoare si ca nu continua a doua zi - dupa weekend, probabil luni , cind viata reala abia incepe…

Dati-va si voi cu parerea sau duceti-va pe blogul lui Marius Cruceru si scrieti voi urmarea la poveste...
…………………..
Cind au plecat de la scara palatului cu caleasca imparateasca... imbratisati si plini de exuberanta... un soi de simtamint de libertate ii cuprinse pe amindoi. In luna de miere au optat sa plece fara paj si fara servitori…numai ei doi, departe de... privirile curioase. Au oprit la un hotel scump (aveau in buzunar o punga plina de galbeni primiti in dar la nunta…) si primul lucru care l-au facut, au pus pe usa semnul "do not disturb"…ceea ce era asa o noutate pentru amindoi. El fusese tinut pe palme la palat si fiecare nevoie satisfacuta in exact momentul potrivit…dar nu avusese "privacy"; iar ea, Cenusareasa, in sfirsit era departe de chemarile surorilor ei vitrege care nu puteau sa isi stearga nasul fara ajutorul ei…In sfirsit altcineva va avea grija si de nevoile ei…gindea Cenusereasa.

Purtati inca de muzica petrecerii si de entuziasmul lor tineresc, au valsat o vreme pina cind obositi si coplesiti de fericire au cazut prada somnului. Cum printul era obisnuit sa fie asistat in absolut orice treaba fizica insa, era destul de neindeminatic si si-a rupt jumatate din nasturii lui de aur de la jacheta, incercind sa se dezbrace. Jacheta nu vroia sa colaboreze nicicum…A zvirlit-o cit colo fara nici un gind deosebit. La fel au zburat fara directie ciorapii si pantofii si restul imbracamintii.

Asa…ca un fulger, un gind intunecat trecu prin mintea Cenusaresei…"oare cine o sa adune hainele astea? Gindul a venit involuntar…ca un fel de "deja vue". Poate …isi zise ea in gind…am prea multe amintiri din vremurile cind trebuia sa caut dupa hainele surorilor vitrege. Dar parca detecta ...aceeasi atitudine de nepasare si la el; si fara voie un gind din nou ii umbrii fata..."eu oare…tot servitoare am ramas? Si cu mult tact…zise...

-Dragule…nu crezi ca ar fi mai bine sa nu-ti arunci hainele peste tot? N-ai adus cu tine altele si miine…cu ce te imbraci?

Printul a ramas incremenit…Nimeni…dar nimeni nu i-a mai facut lui observatie vreodata…si inca despre un lucru atit de neinsemnat?…Oare scumpa lui sotie a uitat ca el este printul mostenitor? …Te pomenesti…isi zise el, ca o sa creada ca imi da ordine de-acuma. "Eu nu iau ordine de la nimeni…" isi zise el in gind…"am sa ii explic miine cum stam la capitolul asta…ca acuma sint prea obosit"…

-Eu sint print…zise el cu un ton de bass bariton dolce…Eu sint obisnuit sa fiu servit si asistat in treburile astea neinsemnate…

-Nu te ingrijora draga mea…de aia avem servitori…mai zise el cu diplomatie...

Cenusereasa se uita in jur... Inzestrata cu o inteligenta practica…ea realiza pe moment ca nu au adus cu ei nici un servitor…si…ca ...daca printul nu-si pune ciorapii la loc…ea este singura persoana care trebuie sa caute dupa ei a doua zi…Si din clipa aia…incepu sa tese cu migala in minte un plan…un plan care va fi infaptuit in anii care vor urma…(de la tinerete…pin' la batrinete…)
…………………..
Deocamdata atit! Miine ...am sa va povestesc prima faza...cum a invatat printul sa se dezbrace si sa-si puna hainele pe umeras...