MARE... MARE BOLOVAN...(01-25-2010)

Cindva… si acel timp pare atit de indepartat, ca uneori mi se pare ca am citit undeva pe niste pagini galbene de vreme povestea vietii mele, nu ca am trait-o; cindva deci, in tinerete, am lucrat ca laborant la catedra de Geologie a Institutului de Mine Petrosani.

Aveam doua laboratoare mari… Unul era ca o sala uriasa de muzeu, cu tot felul de esantioane; toate de o frumusete nemaipomenita. Imi placea sa le iau la rind, vitrina dupa vitrina si sa le admir.

Un etaj mai jos, aveam eu atelierul meu unde prelucram rocile si le transformam in sectiuni care puteau fi studiate la microscop. Pe cit erau de frumoase pietrele – mineralele din laboratorul de sus, cu mult mai minunate erau sectiunile prelucrate pentru microscop. Un univers nou, nebanuit se deschidea in lumina microscopului, o lume colorata ca si picturile lui Picasso, cu forme si taine pe care numai un geolog le intelege, si toate astea apartinind unei simple si obisnuite pietre.

Aveam o masina cu care taiam rocile. Avea un disc cu diamant, si in timp ce taiam bucata de roca, un lichid de racire curgea pe disc. Unele dintre aceste roci, numite geode, aveau o infatisare absolut comuna cind te uitai pe dinafara. Numai un cunoscator banuia ce minunatii, ce cristale, ce frumusete ascund inauntru… Cind le taiam in doua, dadeam in interiorul pietrei de o alta lume...

Ieri am vazut undeva o geoda... si dintr-odata m-au podidit amintirile. Si, in muzeul prafuit al mintii mele, am mai trecut odata prin inventarul mintii, locuri vechi si bine cunoscute... vitrina cu minerale: pirita, calcopirita... exact in ordinea in care erau asezate. Si apoi am inceput sa ma gindesc la oameni... ca pe undeva …asa sint si unii oameni, ca si geodele acelea. Pe unii, n-ai da doi bani cind te uiti la ei din afara. Arata...ca niste simpli bolovani... chiar uriti. Dar ce se ascunde inauntru… poate sa iti schimbe cu totul parerea despre acel om.

Noi insa sintem superficiali. Ne uitam la oameni si ii analizam in exterior… si ii pretuim uneori ca fiind fara valoare. Dumnezeu insa Se uita inauntrul omului. El vede inimile, si doar El cunoaste adevarata valoare a fiecarui..."bolovan" . Din acest motiv S-a lasat intins pe cruce… pentru ca a valorat acel ceva ascuns in geoda fiintei noastre… si ne-a iubit. Ne-a iubit asa obisnuiti, si uriti, si zgrunturosi cum am fost…

As vrea ca ori de cite ori privesc la oameni sa-mi amintesc de frumusetea geodelor; sa-mi amintesc ca dincolo de fatada obisnuita este ceva de o infinita frumusete; ceva ascuns de Dumnezeu in fiecare om ...si ca acel ceva trebuie descoperit.

Spre rusinea mea spun ca mi s-a intimplat sa trec pe linga cineva si sa imi pice antipatic pe moment... fara ca bietul om sa-mi fi facut ceva... asa cum mi s-a intimplat de-atitea ori sa dau cu piciorul in cite o piatra, fara sa stiu ce frumuseti ascunde in ea... Si apoi... daca stau si ma gindesc... si mie mi-au spus unii citeodata ca sint ..."un mare bolovan" ... Ce stiu ei?