PE VREMEA CIND UMBLAM PE JOS

Am pus pe blog pentru prima data poezia asta in septembrie 2008, desi am scris-o mult mai devreme si am recitat-o in public doar la logodna fiicei mele... unde a avut mult succes. Dar... mai multe persoane au copiat poezia si, dupa ce au facut-o cu "autor necunoscut", au ciuntit cite ceva ce n-a fost pe placul lor... (partea cu dusul la biserica, de pilda). Si pentru ca circula pe internet poezia... as vrea sa o fac cunoscuta asa intreaga cum am scris-o, cu toate ideile ei, chiar daca s-ar putea sa nu-i pice bine cuiva. Le recomand acelora... sa scrie ei insisi ce poezie vor si s-o atace cum doresc... ca le apartine. Cit despre poezia asta, imi apartine cu ideile, cu melancoliile pe care mi le aduce, cu amintirile si absolut tot...

Asa ca... ori o luati asa cum este... ori va vedeti de treaba... ok?


PE VREMEA CIND UMBLAM PE JOS
de Rodica Botan

Pe vremea cind umblam pe jos,
Carind la plase de-ata tare,
Stateam la cozi pentru mincare:
Dar traiam bine si frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos...
Si serile tirziu, la stele,
Visam la alte lumi stinghere…
Cintam mai mult, cintam duios,
Munceam din plin, munceam voios
Si-aveam si timp de toate cele…
Pe vremea cind umblam pe jos!

Pe vremea cint taiam butuci
Sa ne-ncalzim, sa facem cina,
Si caram apa cu galeata,
Nu cumparam nimic de-a gata.
Pe vremea aia, nu de mult,
Stiam sa minuiesc si sapa,
Si il citeam si pe Shakespeare…
Cum de-aveam timp? Acu' ma mir,
Da-n vremea cind umblam pe jos
Totul mi se parea frumos…
Si n-aveam timp de tinguit…
Cum fac acu' de cind m-am pricopsit!

Pe vremea cind purtam sosoni,
Si reparam la pantofi talpa,
Lumea stia stinga de dreapta…
Cirpeam ciorapii la calciie,
Si n-aveam crize de mindrie…
Nu se-ntimpla sa auzim
Ca vreunul n-are self esteem?!
Batrinii nu mureau stingheri,
Si pentru ciini erau hingheri!
Pe vremea cind purtam galosi,
Aveam respect pentru stramosi!

Si ce-amintiri mi-au mai ramas,
Din vremea cind stateam la bus…
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Toamna aveam cartofi de scos,
Si ne ducea pe toti cu scoala,
Si nu-l lua pe vreunu' boala!
Si cind ziceai ca mergi afara,
Nu era vorba de-un banchet,
Cu frigarui, turte, serbet…
Era-n ograda un loc "maret",
Intre cotete... alt cotet,
Nu parfumat si deodorat,
Sau primenit si asortat…

Aveam caracterul mai frumos
Pe vremea cind mergeam pe jos…
Si nu eram asa de disperati,
Ca nu sintem bine imbracati...
Cu anii, chiar mai mult de doi…
Ziceam ca hainele sint noi.
Copiii ne salutau frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos,
Si nu parea deloc pe dos,
Ca baietii sa dea sapca jos;
Sau sa se scoale in picioare,
Si sa dea locul! Era o onoare!
Acu' insa ne-am pricopsit,
Cum nici nu-i bine de vorbit!
Si ce concept total pe dos,
E ala sa umblam pe jos?!
Intepeniti si ruginiti,
Incovoiati si pricajiti,
Slujim la domni fara suflare;
Si construim mereu hambare…
……………………………….
Azi mi-a ramas un gind frumos...
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Eram la timp la adunare!