PIAPTANU, MARIE...

O poezie mai veche...Si ascultind stirile azi dimineata m-am gindit ca inca e valabila ...Semnele vremii spun ca sfirsitul este aproape, dar parca nu simtim inca starea de urgenta in noi. Ba mi-am dat seama ca ne-am obisnuit atit de mult cu vestile proaste ca nimic nu ne mai impresioneaza.

-Oh...inca un cutremur? Ce sa-i faci...se intimpla!!! Un tsunami? De ce nu. Economia proasta? Un atac ici si altul colea? Ce-i nou?

Oare ce ar trebui sa se intimple ca lumea asta sa se trezeasca? Dar ca noi sa ne trezim? Noi cei ce avem Cuvintul?
..............................







de Rodica Botan

Unde-i piaptanu Marie…
Unde-i ? Sa imi fac bretonul !
Sfirsitu vine si lumea se clatina,
Si casa arde…
Dar baba se piaptana!
…....
Si dupa ce m-am pieptanat,
Pe columne insirat,
Am totul planificat;
Pina si dureri de cap…
Totul e sub strict control;
Doar un sut …si inc-un gol!!!
…...
Tu asculta-ma pe mine
Sfirsitul... ala nu mai vine!
Nu te-ngrijora Marie,
De ce scrie…
Stai numa oleaca...
Ca fumu' ma-neaca
Si nu mai vad bine!
…Si casa-i in flacari,
Si lumea se clatina…
Dar baba-i in forma...
Si inca se piaptana!