3.
De aceea poate revin la unele momente grele din viata mea (cel putin la momentele de durere fizica - e mai usor de vorbit despre durerea fizica decit de durerea de suflet…nu-i asa?).
La momentul accidentului, m-am trezit ca ma viziteaza un avocat. A venit cu cineva de la sindicatul companiei unde lucrez. Abia stiam pe ce lume traiesc, si de la o zi la alta nu mai recunosteam nici doctorii cu care am vorbit in ziua precedenta…Nu stiu exact cind l-am angajat…dar m-am trezit ca am avocat. Si avocatul asta imi promitea ca n-o sa mai am probleme financiare pina-i lumea…Parintii mei nu vorbeau bine engleza…fratii mei erau mici, iar unchiul meu care ne sponsorase si care fusese pastor si ar mai fi avut ceva relatii era mort. De unde sa iei un sfat? Adeseori emigrantii proaspat coboriti de pe vapor…cum spun unii in gluma, nu au avut pe nimeni care sa-i povatuiasca in cele mai simple si mai comune practici ale tarii unde s-au aciuit. O permanenta stare de nelamurire si neputinta, mai ales atunci cind si limba este un dezavantaj.
Dar…au trecut cumva si zilele de spital si de stat acasa in "desability" - in neputinta. Procesul continua si… parea lung…cind, avocatul ma informeaza ca, compania care era raspunzatoare de transformatorul ala defect din cauza caruia ma accidentasem...a dat faliment (surpriza?). Si odata cu falimentul lor…s-a falimentat si ideea ca o sa traiesc fara grija zilei de miine, cel putin din punct de vedere financiar. Asta cel putin a grabit un pic procesul…probabil stiind ca ciolanul nu mai e asa de mare a facut ca cei ce totdeauna se infrupta primii din el sa nu mai fie la fel de interesati ca inainte cind sperau la mai mult…
Compania mea ma tot impingea sa ma duc la scoli, ca ei sint dispusi sa plateasca pentru orice scoala. Bineinteles dupa scoala nu mai era problema lor cum sau daca pot sa-mi gasesc de lucru si sa imi cistig existenta. Nici doctorii, nici eu si nici ei nu stiau cum o sa progreseze recuperarea mea si deci, si compania mea ar fi fost fericita sa se poata spala pe miini de un caz complicat…si de durata - ca nu stia nimeni ce alte probleme pot sa apara pe viitor.
M-am tot gindit ce sa fac…si am ramas blocata pe un gind; m-am gindit ca daca asa o companie mare cum este compania la care lucrez nu are un loc de munca potrivit pentru mine…atunci imi va fii inposibil sa gasesc de lucru in alta parte. Si fara milioanele care mi se promisesera, trebuia sa ma gindesc serios la un loc de munca unde sa pot functiona cu betesugurile mele. Am fost tare derutata. Cu putin timp inainte stiam ca sint in stare sa muncesc cel putin. Indiferent ce…eram sanatoasa, energica, si dupa ce invinsesem orice mofturi as fi avut in viata…stiti voi care…alea ca trebuie sa muncim neaparat la birou undeva si ca sintem, mult prea educati pentru matura…chestii din astea care nu fac doi bani pe-aci, mai ales cind nu mai exista pile si relatii si n-ai pe genunchii cui sa te asezi. Asa ca am stat pe pozitie si am insistat sa-mi gaseasca ceva de lucru in compania unde m-am accidentat. Le-am zis eu simplu…Si din cauza voastra m-am accidentat, asa ca e si de datoria voastra sa-mi gasiti de lucru…
Acccidentul meu a fost asa o combinatie de tot felul de neglijente, a mai multor departamente ale celor doua companii. Transformatorul era defect si cu trei luni inainte au stiut de defectul respectiv - nu sareau sigurantele. Apoi in cabinetul respectiv, intr-adevar cu un an inainte fusese un contor. Dar contorul a fost eliminat si transformatorul a fost inghesuit in acest cabinet mic - si nu s-a tinut cont de masuratori si capacitate si distante. De astea era de vina compania care era proprietara acestui transformator. Apoi compania mea era vinovata de restul neglijentelor. Usa cabinetului trebuia incuiata cu un lacat deosebit pe care doar electricienii sa il poata deschide…iar computerul meu avea o informatie eronata care ar fi trebuit scoasa din evidente cu 9 luni in urma cel putin. Mai mult decit atit, cineva in birou, care citise ruta aceea cu mult timp in urma, imi facuse o harta de mina trimitindu-ma direct la acel cabinet…Coincidenta? Cineva a lucrat cu migala la coincidenta asta…
Imi place Psalmul 139. Il stiu pe de rost si l-am stiut si atunci…El spune clar ca "toate zilele" mi-au fost scrise inainte sa se fi intimplat vreuna din ele…Cu o zi inainte citisem ruta si nu gasisem contorul. A doua zi m-au trimis specific acolo…au facut tot posibilul ca sa ajung in locul ala, la momentul ala…Nu…nu cred ca a fost coincidenta, din moment ce tot ce urmeaza sa mi se intimple in viata a fost deja scris in Carte…
Inainte de accident eram asa de sigura pe mine…putin cam catranita de cum mergea viata mea, dar eram pornita pe demonstratii mari. Imi amintesc ca faceam o naveta atit de lunga pe linga munca grea de 8 ore…si un frate tinar la biserica intr-o zi m-a apostrofat, si mi-a zis…”stii, sora Rodica cu naveta ta aia lunga ne cam faci de rusine pe noi barbatii care nu ne putem tine dupa tine.” Asta pentruca erau citiva care incercasera sa faca aceeasi naveta si dupa doua luni n-au mai rezistat. Trebuie sa recunosc ca eram asa de sigura pe mine…ca si cum fortele si energia ce o aveam erau suficiente sa ma duca prin viata, ca si cum eu si nu Dumnezeu eram stapina deplina a vietii mele. Un soi de mindrie care a fost depistata si in cer din nefericire – si apoi eliminata…Oridecite ori in viata n-am avut o stare suficient de umila si mi-am asumat mie insami succesul oricarui lucru - totdeauna am avut sa platesc aroganta aia. De data asta costul a fost mare.
De atunci mi-am facut un obicei…si cum mi se intimpla ceva bun si placut in viata, de cum vad vre-un succes mare sau mic in viata mea…stiu cui sa aduc laude…si sa multumesc pentru acel lucru bun; stiind ca fara ajutorul Lui, chiar daca eu am facut partea mea, acel lucru bun nu se putea intimpla.
Am plantat o floare si ma bucur de ea…eu am semanat-o, dar…o saminta cit de buna este ea, nu creste fara ploaia data de El. Si este apa Lui si este saminta Lui, si daca eu o pun in pamint El mi-a dat sanatate, si minte si conditii…Si ce credeti…?Chiar si pamintul tot al Lui este. Deci unde este motivul meu de ingimfare pentru floarea aia frumoasa? Sa ne numaram bine binecuvintarile…
Va urma…
1 comment:
eu astept rabdatoare urmarea ...
Post a Comment