CEL MAI RAU LUCRU CARE MI SE POATE INTIMPLA...CHIAR?

(...povestea de mai jos este una atit de simpla...dar atit de adevarata. In ultimele zile n-am fost mai breaza ca taranul din povestea ce o s-o cititi). Am hotarit insa la inceputul anului ca in 2013 "ma-ncred in El , orice s-ar intimpla"...Ma trezesc aproape in fiecare noapte si cind imi vin ginduri negre, repet de citeva ori fraza asta...si ...Domnul imi da pace din nou si mai trece o zi...Sper ca povestea sa va ajute si  pe voi...viata pina la urma este o insiruire de lucruri mici si simple...pe care trebuie sa le traim, sa le razbim, sa le infruntam si sa le invingem. Singuri nu sintem in stare, dar tinindu-L de mina vom ajunge la liman.)


Richard Carlson Ph.D.
tradus Rodica Botan

Odata, a fost un sat care avea printre oamenii ce locuiau in el, un om batrin, foarte intelept. Satenii aveau multa incredere in intelepciunea acestui om sa le dea raspunsuri bune la intrebarile si ingrijorarile lor.

Intr-o zi, un fermier din satul acela, se duse la batrinul intelept si ii spuse pe un ton tare ingrijorat…
- Inteleptule, ajuta-ma. Ceva teribil mi-i s-a intimplat. Mi-a murit bivolul si n-am alt animal care sa ma ajute sa ar tarina. Nu-i asta cel mai mare rau care mi s-ar fi putut intimpla?
Batrinul intelept ii raspunse…
- Poate ca-i asa, dar poate ca nu…
Omul s-a intors grabit inapoi in sat si raporta vecinilor, ca batrinul intelept s-a scrintit de cap. Cu siguranta ca ceea ce i s-a intimplat lui era cel mai rau lucru care i se putea intimpla … si batrinul nu poate sa vada nici atita lucru…?

Chiar a doua zi, un cal tinar, puternic aparu de nu se stie unde, chiar in vecinatatea fermei acestui om. Si pentruca omul nostru nu mai avea bivol de tras , ii trecu omului prin cap imediat ideea ca acest cal i-ar putea inlocui foarte bine bivolul - si asa si facu. Prinse calul, il inhama la plug si se apuca de treaba. Farmierul nostru era in culmea fericirii. Aratul nu mai fusese niciodata atita de usor ca acuma. In marea graba se duse inapoi la intelept sa ii ceara iertare…

- Ai avut dreptate , inteleptule. Pierderea bivolului n-a fost nicidecum cel mai rau lucru care mi se putea intimpla. De fapt a fost o binecuvintare deghizata. N-as fi putut sa prind noul meu cal daca nu pierdeam bivolul. Trebuie sa agreezi cu mine ca asta este cel mai bun lucru care mi s-a intimplat.
- Poate da…si poate nu…zise din nou batrinul intelept.
“Iara o ia de la capat”…gindi in sine fermierul nostru. “Nu…am avut dreptate prima data. Inteleptul asta a luat-o razna”. Dar…din nou, fermierul nu avea de unde sa stie ce o sa se intimple. Citeva zile mai tirziu, feciorul cel mare al fermierului, calarea acest cal si calul l-a trintit la pamint. Feciorul isi rupse piciorul din cauza cazaturii si acuma nu mai putea sa-l ajute pe fermier la munca cimpului.
- Asta-i culmea…isi zise fermierul…Acuma o sa murim de foame. Si de indata se porni din nou sa se duca la intelept. Si de data asta ii zise…
- Cum de ai stiut ca prinzind calul, n-a fost cel mai bun lucru care mi se intimpla? Ai avut perfecta dreptate. Fiul meu e ranit si acuma nu ma mai poate ajuta in munca cimpului. Abia acuma inteleg…Asta acuma este chiar cel mai rau lucru care mi se putea intimpla. De data asta trebuie sa fii de acord cu mine.
Dar ca si in celelalte dati, batrinul intelept, privii calm in ochii fermierului si cu un ton plin de compasiune, raspunse…
- Poate ca-i asa…poate nu-i asa…
Miniat deacuma ca inteleptul poate fii atit de ignorant, fermierul iesi tifnos pe usa si …se duse drept acasa. In ziua urmatoare insa, trupele imparatului sosira sa ia la razboi pe toti tinerii capabili de lupta – ca numai ce se incepuse un razboi… Fiul fermierului fusese singurul tinar din sat care nu a fost luat la oaste. El avea sa traiasca in timp ce soarta ceorlalti nu mai era sigura.

Morala acestei povestiri ne da o lectie puternica. Adevarul fie spus…nu stim niciodata ce se poate intimpla – ceea ce nu ne opreste insa sa credem ca stim. Adesea facem mare caz de ceva ce nu exista inca. Construim in minte tot felul de posibilitati, despre tot felul de lucruri teribile care se pot intimpla. De cele mai multe ori…sintem gresiti. Daca insa ne stapinim putin si acceptam situatia si asteptam sa se iveasca alte posibilitati, putem sa fim siguri ca eventual, lucrurile se pot ameliora. Inteleptul avea dreptate…”poate da…poate nu!”
……………………………


Dar vin eu aici, la terminarea povestirii sa va aduc o veste buna…si anume ca “Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce se incred in El”. Si cu asta , chiar si cuvintele inteleptului din satul ala indepartat, par fara valoare. Noi stim ca orice s-ar intimpla, viitorul nostru este asigurat. Asa ca…” Domnul este Pastorul meu, nu voi duce lipsa de …nimic “ Nu poate…ci sigur!!!