(tradus Rodica Botan)
Este cunoscut faptul ca atunci cind ni se face o nedreptate , raspundem in trei feluri foarte obisnuite:
Primul este…AGRESIUNEA : invinuim noi pe ceilalti. Aceasta reactie nu numai ca este indreptata catre persoana sau persoanele care ne-au suparat, dar incepem deja sa tinem o lista de nedreptati care ni s-au facut, si de asemenea imaginam metode prin care sa ne razbunam. Reactia asta parca spune…”nu numai ca am sa ma minii…dar am sa si platesc inapoi ” In procesul asta agresiunea poate creste de la o simpla suparare la o ura inversunata. Incepe cu saminta resentimentului, si germineaza in razbunare si in acest proces hraneste o radacina adinca de amaraciune care ne inconjoara cu tenacitate inima. Cind i se da voie sa creasca in toata puterea sa, ca rezultat ne obliga , ne determina chiar sa raspundem cu aceeasi moneda fiecarei persoane care ne-a agravat vreodata.Este ca si omul acela care a fost muscat de un ciine. Si doctorul i-a zis”Intr-adevar ai fost infectat de virusul turbarii”. Si dupa ce a auzit acest lucru imediat a facut rost de o hirtie si ceva cu care sa scrie. Crezind ca omul vrea sa-si faca testamentul, doctorul i-a spus…”nu te agita ca n-ai sa mori din asta! Este cura pentru turbare!” Omul ii raspunse scurt…”Stiu! Dar imi fac o lista cu oamenii pe care vreau sa-i musc!”
Este posibil ca unii din cei ce citesc aceste cuvinte sint pusi pe facut liste chiar acuma; liste cu oamenii care ar vrea sa-i muste cu prima sansa oferita de viata. Unii poate sinteti deja in procesul asta de ceva vreme. Poate jocul asta de-a blama pe altii satisface intr-o oarecare masura pata aia de agresiune care trebuie scarpinata din cind in cind ca sa se potoleasca macar pentru putin timp…dar nu este o solutie permanenta. Nu degeaba Dumnezeu ne sfatuieste sa nu ne razbunam singuri “Razbunarea este a Mea, zice Domnul”. El o sa plateasca fiecaruia dupa merit. (Romani 12:19)
A doua este PASIVITATEA…nu facem nimic decit …ne plingem de mila. Ne plingem la toata lumea care este dispusa sa ne asculte si care vrea sa ne imprumute o ureche simpatetica. “Nu-i drept”…ne plingem. Dar daca o tinem asa cu vaicareala, devenim depresati si imobili, traindu-ne restul vietii intr-o camera cu draperiile trase si usile inchise. Ca si nisipurile miscatoare, starea asta mizerabila de autocompatimire ne va inghite. Si chiar daca te abtii si nu faci nimic persoanei care ti-a gresit, este suficienta ura si in starea asta pasiva; iar daca dai drumul tentatiei…n-o sa mai fii vulnerabil in felul asta niciodata . Imi aminteste de niste tipi din armata care erau stationati in Coreea in timpul razboiului. Au angajat un baiat local ca sa le gateasca si sa le faca curatenie. Fiind insa tineri si placindu-le sa faca tot felul de glume, s-au cam intrecut cu gluma si si-au batut joc mereu de acest tinar naiv. I-au pus vaselina pe minerele tigailor, au pus o galeata cu apa la usa si cind a deschis usa i-a picat apa in cap…odata chiar i-au pironit cu cuie ghetele de podea in timpul noptii. Si zi de zi, baiatul asta indura glumele lor fara sa zica nimic. Fara sa-i acuze, fara sa-si plinga de mila si fara sa arunce un tandrum…
In sfirsit, de la o vreme soldatii s-au saturat de glumele astea asa ca l-au chemat pe baiatul Coreean si i-au spus…”Uite de acum incolo n-o sa ne mai batem joc de tine.” Era aproape de necrezut insa…asa ca baiatul ii intreba:
-Nu mai vaselina?
-Nu…i-au raspuns ei.
-Si nici apa la usa?
-Nici apa…au mai zis ei…
-Si nici cuie in papuci?
-Nici…niciodata, l-au asigurat ei…
-Ok …a zis coreeanul…atunci nici nici eu n-am sa va mai scuip in supa…
Chiar si in starea aia pasiva…poti sa scuipi in supa cuiva.
Al Treilea…este un fel de ASTEPTARE…adunam in noi pentru mai tirziu si pe moment nu ne permitem sa reactionam. Am putea sa-l numim, sindromul lui Scarlett O’Hara…”ma voi gindii la asta miine.” Si fiecare problema vizata va fi lasata sa fiarba undeva in spate…nevazuta de nimeni doar stiuta de noi, la o flacara mica. La suprafata totul pare calm…”nu ma deranjeaza”…am spune noi, dar in adinc simtamintele noastre ne maninca sufletul ca un acid. Si daca nu ne ocupam de problema direct, acest fel de a proceda va distruge fibrele vietii noastre si ne va crea multe deziluzii. Din punct de vedere fizic chiar este nesanatos sa avem simtaminte de resentiment …
No comments:
Post a Comment