14 February 2013

UN VALENTINE INTIRZIAT...

Imi plac povestile…
 Acu’ seara ma uitam la televizor si am urmarit o secventa draguta. Un batrinel povestea unui tinar casatorit care avea ceva probleme cu sotia…
-Femeile nu trebuie intelese dragul meu…zise el…ele trebuiesc iubite.
-Cum asa? Raspunse tinarul novice?
-Uite…zise batrinelul, eu am trait cu sotia mea 45 de ani - pina a decedat. Sotia mea avea niste pisicute mici de portelan, pe care le insira pe pervazul ferestrei de la dormitor. Acolo ii placea ei sa le tina. Si in fiecare zi, cind intram in dormitor, le luam de acolo si le puneam in sertar…
-Si? Zise tinarul…si ce facea ea?
-Pai, ce sa faca? In fiecare dimineata, le punea inapoi…45 de ani, zi dupa zi…acelasi episod…
Batrinelul ofta…cu privirile duse…
-Si unde sint pisicile alea acuma…intreba tinarul curios…?
-Pai unde vrei sa fie? Pe pervaz!

5 comments:

Anonymous said...

Cat de frumos...Si eu vreau sa insir pisicute 45 de ani...sau chiar 50...

corina said...

Domnul sa va binecuvinteze D-na Rodica.Ma aflu si eu printre cititorii acestui blog de ceva timp aprox.un an si un pic si de fiecare data imi intrati cu ceva frumos la suflet.Va admir si va cred.Demulte ori ma regasesc,ma intaresc,zimbesc,chiar si lacrimez alaturi de tot ce e util si folosotor de pe acest blog.Va doresc o saptamina deosebita .Doamne ajuta.

Rodica Botan said...

eenglimlach...nu-i asa? tare m-a induiosat batrinelul ala. Ce poveste de dragoste ...

Rodica Botan said...

corina...asta este chiar un comment dupa inima mea...m-ai uns la inima si mi-ai dat energie sa continui. multumesc...multumesc din suflet...

cella said...

ce faaaaainnn ... ma gandeam acum ca ii ignoram pe batrani, par plictisitori insa ... o poveste de un minut, cu o invatatura la final, una simpla ne schimba conceptiile noastre fitoase de trai, dragoste, abordare ...
Multumesc doamna Rodica pentru ca ati impartasit povestea si cu noi ...