Deunazi incepusem sa ma gindesc la subiectul asta si …Cella, m-a facut sa inteleg ca e curioasa la ce concluzii am ajuns. Asa ca…n-am decit sa ma desfasor.
Ca sa intelegeti mai bine de unde vin, am sa va povestesc despre o zi din viata mea…mai degraba o clipa. O clipa care a schimbat total felul meu de gindire. Lucram la o Companie de gaz si electrica si citeam contoarele. In fiecare zi, aveam o alta ruta. Uneori , in rutele de case noi sau apartamente, reuseam sa citesc si peste 1000 de contoare pe zi. Aveam un computer mic pe care-l tineam prins la curea si in el gaseam toate informatiie despre fiecare contor ce-l aveam de citit, si acolo puneam si numarul pe care il citeam.
Lucrasem la inceput foarte departe de casa. Mergeam cu masina doua ore si jumatate ca sa ajung numai la lucru, prin trafic si apoi marsaluiam toata ziua sa-mi termin ruta si mai faceam doua ore jumate in trafic la intoarcere. Salariul bun, conditia fizica excelenta...si eu pina-i lumea moarta de oboseala. Acasa ma asteptau fetele mele care deseori, abia apucam sa intru in casa ca ma si scoteau din nou la aer…sa mergem la magazin sau la lectii de pian, si flaut…sau mai stiu eu ce… Dupa 3 ani de naveta ucigatoare, in sfirsit mi-am gasit o pozitie in aceeasi companie dar foarte aproape de casa.
Eram in culmea fericirii…Dimineata nu mai trebuia sa ma scol cu noaptea-n cap; si ajungeam acasa mai devreme. Mai mult timp cu fetele mele. Povestea mea incepe a treia zi de lucru in Tracy, un orasel din apropiere. Am primit noua ruta, pentru ziua respectiva, dar mai aveam citeva contoare necitite de cu o zi inainte. Undeva intr-o zona industriala…ori nu citisem eu bine instructiunile , ori ceva era in neregula ca nu gasisem vreo doua contoare. Cineva, in office, a fost dragut sa-mi faca o harta de mina ca sa-mi fie mai usor sa gasesc contorul la una dintre fabricile al carui contor nu-l gasisem in ziua precedenta.
Bun si facut. Conduceam un truck albastru al companiei; si unul din cele doua contoare era undeva pe un stilp in mijlocul unui cimp. Asa ca, grabita, conduceam prin ceva hirtoape masina companiei…cu ceva viteza si ma gindeam la fratele meu Claudiu, caruia tare ii placea viteza. Eu aveam 37 de ani, fratii mei gemeni erau cu 16 ani mai tineri si erau de 21 de ani. Cum nu prea imi pasa ca se strica ceva la masina, am bagat piciorul in gaz si m-am auzit singura rizind ca raspuns la discutiile ce mi le imaginam ca o sa le am cu Claudiu…
Am citit acel contor si mai aveam unul de citit. Mi-am cautat informatiile in computer, am tras cu ochiul la harta de mina ce o primisem…si m-am dat jos din masina sa caut dulapul ala care ascundea contorul meu. Am mers roata pe dupa companie si am deschis toate cabinetele pe care le puteam deschide cu cheia Corbin a intreprinderii. Nimic. M-am cam enervat. Trebuia sa gasesc contorul. M-am mai uitat odata la harta…am gasit exact cabinetul indicat…am deschis inca odata cabinetul…Nimic. In marea viteza las computerul sa-mi cada din mina (era agatat pe cureaua de la pantaloni) si ma intorc pe calcii sa inchid usa…Si asta este ultima memorie care o mai am despre Rodica cea …de dinainte de accident.
Cind m-am trezit…aveam in creier cunostiinta, convingerea ca mor…eram preocupata de suflet si spusesem rugaciunea cea mai scurta, cea mai simpla si cea mai puternica a vietii mele…”Doamne ai mila de sufletul meu.” Imi amintesc ca eram cu miinile in sus, de la briu in sus eram in cabinetul unde cautasem contorul si mi-amintesc ca mirosea a carne prajita…jacheta era arsa si parca imi amintesc ca am vrut sa ies afara sau sa fac ceva miscari si am fost zguduita din nou…si din nou…si atunci cumva inconstient am intepenit in pozitia aia cu miinile ridicate de teama sa nu mai ating ceva. Acel ceva…era la o palma distanta de fata mea… Imi amintesc ca am incercat sa strig dupa ajutor si am simtit cum vocea imi scade din ce in ce mai mult si am renuntat sa mai strig. Am vrut sa ma rog rugaciunea tatal nostru si nu imi mai aminteam de-acuma decit ”Tatal nostru care esti in ceruri…in ceruri…” si restul nu mai venea…Ma rugam in romaneste.
Mai tirziu am aflat ce se intimplase de fapt. Cazusem intr-un transformator de 12.000 de Volti si am atins sursa de trei ori (pentruca transformatorul avea o defectiune si sigurantele n-au functionat) . A fost o explozie si s-au oprit toate motoarele in companie…de fapt jumatate din oras a fost fara curent pentru 6 ore…dupa accident. Mai tirziu explozia pe care constient nu mi-o amintesc a aparut in visele de noapte si uneori chiar si cind eram treaza aveam momente cind vedeam flacari si auzeam bubuituri. Dar sa revin… Muncitorii din companie au auzit explozia si au iesit afara sa vada ce s-a intimplat si asa m-au gasit pe jumatate inauntrul transformatorului de inalta tensiune. Unul dintre muncitori, diacon la o biserica penticostala din oras, m-a gasit rugindu-ma. Am aflat mai tirziu ca in duminica ce-a urmat intreaga biserica lor s-a rugat pentru mine. El le-a spus ca m-a gasit rugindu-ma in limbi – si bine a zis, ca ma rugam romaneste .
Interesant totusi ca mi-am revenit in scurt timp si am fost destul de lucida. Omul mi-a spus ca au chemat ambulanta si m-a intrebat cum sa ma ajute. I-am spus sa nu ma atinga ca nu cumva sa se electrocuteze si el. A zis ca e ok…si atunci i-am spus ca piciorul drept ma arde. Curentul intrase prin mina dreapta si iesise prin piciorul drept. Soseta era arsa, la fel si pantoful… A venit in sfirsit ambulanta dar s-au temut sa ma scoata de acolo pina n-au venit specialistii de la compania mea ca sa fie siguri ca opresc curentul. Cum ma tineau de vorba si-mi puneau tot felul de intrebari sa vada cit sint de alerta, i-am intrebat si eu cit la suta sint arsa. Stiam ca mai mult de 30 si ceva la suta este mai periculos. Nu stiam insa ca arsurile electrice sint si interioare si ca deregleaza cimpul magnetic si electric al organismului, si ca in primele 3 zile dupa accident majoritatea electrocutatilor fac atac de cord…
Mi-amintesc cit de rece am gindit atunci. Cum m-au scos din transformator m-am uitat la cer- era de un albastru nemaipomenit de frumos… mi-am zis ca poate il vad pentru ultima data. Iarba mi se parea asa de frumoasa…parca dintr-o data eram interesata in tot feluld e detalii pe care cu putin inainte nici nu le-as fi bagat in seama.
Asta este momentul in timp care mi-a schimbat felul cum privesc viata. Inainte de acest moment moartea era un termen cunoscut dar cu referinta la altii…oricare…altii. Eu mai aveam de trait, si la trait ma gindeam. Din acel moment, tot ce am facut si fac si acuma, are un nou sistem de referinta. Parca as avea in fata mea in permanenta o schema a vietii. Si ma misc in continuu undeva intre punctul de pornire si punctul de plecare in vesnicii. Tot ce fac se masoara intr-un sistem diferit. Inainte traiam ca si cind as fi trait vesnicia aici …acum imi cunosc limitele, si stiu ca acel moment poate sa apara oricind.
Mai stiu ceva…Stiu ca in momentul exploziei, pe care nu mi-o amintesc existam si eram ingrijorata de suflet (si aveam motive sa fiu). Aveam un singur gind si acel gind era Domnul Isus Christos si ii ceream sa aiba mila de sufletul meu…ceea ce imi spune ca adinc in constiinta mea imi cunosc Suveranul si subconstientul meu a adus la suprafata adinca cunoastere ca numai Mintuitorul ma poate duce la celalalt liman. Si asta mi se pare deosebit de important.
De ce? Cum altfel mi-as fi exercitat credinta ? Si nimeni nu poate ajunge la Tatal decit prin Fiul…cu alte cuvinte stiu ca aceasta convingere este sapata adinc in mintea si inima mea, si multumesc Domnului pentru ea. Ca acest lucru sa ajunga sa fie adinc implintat in subconstient, cineva trebuie sa il sadeasca acolo si sint multumitoare parintilor mei ca m-au dus la biserica unde am putut sa invat acest lucru.
Asa ca…mergeti la biserica si duceti-va copii la biserica…Cititi Cuvintul si invatati-l pe de rost…faceti ce stiti si cum stiti mai bine…Nimeni nu stie momentul plecarii lui de aici…poate veni pe furis cind nu mai ai timp sa te pregatesti. …Credinta este ca o planta, odata sadita are nevoie sa fie udata ca sa creasca…
Acel moment in timp mi-a schimbat total felul de gindire. …scopurile…si prioritatile in viata…si daca ar fi sa spun care este cel mai important lucru care il vreau de la viata asta…acel lucru este sa traiesc in asa fel incit atunci cind va veni clipa aceea ( si va veni – la toata lumea vine) vreau sa stiu unde merg si sa imi incredintez sufletul Domnului Isus . Ca mai vreau si altele pe-aci? Mai vreau…dar astea sint apa de ploaie…fara unele lucruri care le vreau , se poate traii…Fara viata vesnica insa…nici macar nu vreau sa-mi imaginez…
21 comments:
Multumesc doamna Rodica ca ati impartasit povestea ce v-a schimbat prioritatile, viata ... si va dau o imbratisare romaneasca si deocamdata virtuala ...
V-am descoperit la sfarsitul anului trecut, cautand informatii despre baptistii din America, am fost coplesita de simplitatea si totodata de realismul judecatii dumneavoastra. Sunt din Tirgu- Jiu, judetul Gorj,crestin- ortodoxa, ma aflu intr- perioada de cotitura in cariera mea (se anunta restructurari la locul de munca) si nu stiu incotro sa merg. Sunt la o varsta (50 ani) cand nu pot beneficia nici de o pensie nici nu pot sa-mi gasesc o slujba in raport cu pregatirea mea (studii superioare economice). Gasirea unui loc de munca este o adevarata lupta cu coruptia pe care nu a invins-o nimeni pana acum, in swistemul de stat sunt angajate doar persoane angrenate politic sau rudele acestora, sistemul privat nu este bine aspectat in zona noastra.
Orice sfat imi este mare ajutor. Va multumesc! Elena Tirgu Jiu
Cella...si eu te imbratisez...
Elena...te inteleg perfect. Am aproape 55 de ani (in august) si in ultimii ani am fost pur si simplu indopata cu noi si noi proceduri si noi tehnologii de lucru. Pe cind invatam un program, il schimba ca au gasit altul cu un randament mai mare. Si aici fac restructurari tot timpul, ca pe masura ce computerul reuseste sa faca tot mai multe operatiuni, asa scade si numarul de oameni de care au nevoie.
Traim pe planeta asta parca ultimele zvicniri ale ei de viata. Dumnezeuinsa cunoaste intreaga istorie. Si cunoaste si situatia mea si a ta. El ne-a iubit in mod egal...si pentru tine si pentru mine a fact sacrificiul suprem si a promis ca nu ne va parasi.
In cele mai disperate clipe ale vietii mele am strigat catre El. Intr-o tara straina, nu mai exista sistemul ala de relatii pe care il cunosteam odata in Romania. Ma uit inapoi si mi se pare ca o mina puternica m-a luat mereu si m-a ridicat deasupra valurilor.
Nu am nici o indoiala ca situatia este asa cum o descrii. Dar El, Dumnezeu este totusi la cirma lumii asteia, si o relatie cu El este o relatie mai inalta decit toate relatiile pe care oamenii le au. Mare putere are rugaciunea facuta cu credinta. Si sa nu-ti fie frica de fraza asta. Biblia zice ca daca am avea o credinta atit de mica cit o boaba de mustar, am putea muta muntii. Pina anul trecut n-am inteles versetul ala, ca mereu ma gindeam la saminta aia mica de mustar si la faptul ca nu pot aduna atita credinta in mine cit boaba aia. Anul trecut am auzit o predica si predicatorul a zis asa de simplu..." cantitatea de credinta este importanta - ci obiectul credintei care este Isus Christos).
Am sa contionui mai jos...
Nu stiu daca esti familiara, Elena cu Biblia. Este un pasaj in Bibliencare vorbeste despre Petru care l-a vazut pe Domnul Isus mergind pe ape, si a vrut sa se duca si El la Domnul Isus pasind pe apa. Domnul Isus i-a spus sa se uite la El si, atita vreme cit se uita la El, era Petru ok; dar cum se uita la apa, cum se cufunda. Asa este si cu credinta...Numai ca , pentruca sa mergi pe deasupra valurilor vietii, pe apa vietii asteia involburata, trebuie sa ai credinta in El. Cum sa ai o credinta in El daca nu-L cunosti?
Elena...religiile lumii toate la un loc nu au nici o valoare daca nu il cunoastem personal pe Cel care a parasit cerul pentru tine si pentru mine...si El a promis ca ne va ajuta si El are metodele Lui...Nu stiu cum o sa faca cu tine, si nu stiu daca o sa-ti pastrezi locul ala de munca; dar stiu precis ca daca o sa ai o relatie cu El, El o sa te ajute.
Daca ai nevoie de o Biblie, scrie-mi; daca vrei sa caut sa vad unde sint frati baptisti in Tg Jiu, am sa caut si am sa intreb. Iti recomand pe acestia pentruca stiu ca impreuna cu ei ai sa poti studia Biblia. Tu iei hotaririle in viata , si nimeni altul. Merita sa cercetezi insa si sa cauti dupa adevar. Adevarul este in Biblie...Si cu cit ai sa citesti mai mult cu atit ai sa-l descoperi mai mult si Biblia este cartea care se explica singura.
Chiar daca as avea o retea de prieteni prin Tg Jiu (ceea ce n-am- numai daca cumna nu mi-am facut prin blog si inca nu stiu de ei) si atunci te-as sfatui sa cauti ajutor la Cel de sus. El este pila cea mai buna, relatia cea mai de dorit, si El a zis..."cheama-ma in ziua necazului"...si asta te sfatuiesc sa faci.
Scrie-mi daca ai nevoie de o Biblie si scrie-mi...cind ai nevoie de un prieten Adresa mea de e-mail este botanrodica@gmail.com
Am sa ma rog si eu pentru tine Elena...hai sa ne rugam impreuna pentru problema ta. Cu toata dragostea...
am gresit o fraza ...acolo cu credinta - lipseste un "nu"
Fraza trebuie sa fie asa..."nu cantitatea credintei conteaza ci obiectul credintei (care este Isus Christos). Este foarte importanta fraza asta ca explica foarte bine ecuatia succesului unui credincios.
Noi ne bazam pe credinta noastra cind de fapt este El care are puterea si nicidecum saminta aia mica de credinta.
Si pentru ca acest sfirsit de saptamina am trecut printr-o stare foarte grea sufleteasca a inceput de vineri noaptea si s-a incheiat ieri adica duminica la amiaz dupa incetarea Sfintei Liturghii dar sfirsitul este cel mai important.am fost cercetata de Dumnezeu batuta si biciuita de vrasmas dar ajutorul Domnului meu Hristos si maicii Domnului mia mai daruit o sansa mi-a mai prelungit viata cu inca ceva timp pentru al putea sluji cum se cuvine pe Ziditorul si Mintuitorul meu.Iar clipele traite au fost cu siguranta Nasterea din Nou.Totul sa petrecut cam asa;Casuta mea de scinduri s-a aprins;Ardea in noapte.Focul a cuprins si tinda si odai si acoperis.Am vrut sa ies afara pe furis c-o legatura in mina.N-am putut.In val de flacari albe m-amzbatut.Vecinii toti dormeau,si de-nzadar plingeam inchisa in grinzile de jar.Si ca sa pot scapa din casa mea ,Am lepadat si haina caci ardea.Am aruncat si legatura-n foc,Ma-nabuseam si nu vedeam deloc.cuprinsa de uimirea mortii stam,In oarba nemiscare asteptam ...Sa arda-n mine tot sa fiu un scrum,Si vintul sa ma vinture pe drum.Am auzit un zvon de prabusiri Si casa mea pieri;Subtiri subtiri Se ridicara palele de fum,Si-n goliciunea mea pornii la drum.Cerseam lumini si-npragul noptii reci,Sa-u fost deschis zari albe de poteci Curata ca o candela-n altar,Cutrupul plin de rani dar greu de Har,M-am pomenit urcind pe scari ceresti,spre miezul Dragostei Dumnezeiesti.Stiam de-acum ca focul fosta pus in casa mea de mina lui ISUS.Amin.Si o datorez mamei mele trupesti si parintelui IOSIF TRIFA din miscarea OASTEI DOMNULUI.
Trebuie să recunosc, am citit postarea cu lacrimi în ochi. Sunteţi şi o bună povestitoare, dar experienţa e traumatizantă. Cred că această mărturie ar trebui pusă la rubrica "despre autor" pentru a putea fi citită de toţi cei care vor să afle despre administratorul blogului şi despre felul în care Dumnezeu intervine. Este doar o părere, postarea e citită câteva zile şi se aşterne uitarea peste ea, dar dacă este aşezată într-un loc unde poate fi citită în permanenţă, impactul mărturiei este mai mare.
Vă admir!
Doamna Rodica,
Ametita cum sunt, am ratacit adresa dumenavoastra de google.
Puteti sa mi-o mai dati inca o data va rog?
:)
PS. scuze de offtopic
Exista o Biserica Baptista in Tg Jiu, pastorita de fr. Cornel Hudulin. Sotia lui, Sanda, poate fi un bun consilier pentru Elena.Poate fi contactata la Biserica. Cu drag- Elisabeth-
Corina...nu este victorie fara lupta...si nici cununa. Ma bucur ca Isus Christos inca invinge...si se pare ca a invins si in tine si prin tine...
Domnul sa te poarte de acuma in carul Lui de biruinta!!!
Nicu Meister, nu numai ca mi-ai dat o idee buna, dar mi-ai deschis mintea sa inteleg ca povestind din viata mea, in felul meu simplu de a vedea lumea, poate e folositor pentru unii oameni care cauta sa faca ordine in viata asta. Plecam mai toti in viata cu intentii bune, dar pe parcurs ne pierdem din cauza atitor probleme, responsabilitati si de ce sa nu recunoastem, citeodata si din cauza greselilor ce le facem. Daca numai unui suflet ii poate fi de folos...si se merita. Multumesc...multumesc...a, sa continui sa scriu despre acest subiect si cu prima ocazie am sa o prind pe Deb sa-mi faca ceva schimbari pe acolo pe unde ai zis...
eenglimlach...ce sa-ti spun iti scriu de cite 3 ori numele...de fiecare data gresesc...
ok...here we go...
botanrodica@gmail.com
Elena...daca citesti...citeva comments mai sus ai sa gasesti e-mailul lui Elisabeth si ea spune ca exista o biserica baptista la Tg Jiu...si da si numele pastorului si al sotiei lui. Te rog viziteaza aceasta biserica - nu trebuie sa iei nici o decizie si nu trebuie nici sa spui nimanui cine esti sau ce vrei. Tu cauta-l acolo pe Dumnezeu...si daca-l gasesti, nu-L mai lasa de linga tine. El iti va fii calauza si ajutor.
In acelasi timp...sa stii ca ma rog pentru tine. Atit pentru problema ta de servici cit si pentru sufletul tau, pentru pacea si linistea ta...ca sa scapi de ingrijorari, si ca sa ai o speranta. Cauta-ma la e-mailul care l-am pus pe blog...mi se pare cu doua comenturi inainte. Blessings.
-Elisabeth...multumiri pentru informatie. Domnul cu tine.
Va saluta Elena din Targu Jiu!
Sunt coplesita de sfaturile pe care mi le-ati dat si totodata de promptitudinea cu care mi-ati raspuns. Prin intermediul dumneavoastra am cunoscut solidaritatea unor oameni pe care nu stiu daca o sa-i cunosc vreodata (Elisabeth), dar care s-au oferit sa-mi dea relatii despre biserica baptista din orasul meu.
In weekend-ul urmator voi merge la biserica, dar nu stiu cum trebuie sa ma comport acolo deoarece, v-am spus, sunt crestin ortodoxa si nu as vrea gafez.
Va multumesc pentru rugaciuni le simt.
Cu stima Elena
Elena...sint la servici. Lucram la o harta ...si jos, pe ecranul computerului am vazut aparind commentul tau...O bucurie deosebita mi-a facut faptul ca ai raspuns. Semn ca Dumnezeu nu ne-a uitat, si ca ne lasa sa simtim ca nu sintem singuri. Sa stii...sa fii sigura ca nu esti singura. El a pregatit oameni care sa iti tina companie. Nu te astepta la perfectiune, ca doar unul singur a fost perfect, si El nu era din lumea noastra. Si nici nu-ti fie teama de aparente. Nu trebuie sa te comporti nicicum deosebit...cind o vei face o vei face din niste convingeri interioare si ele vor veni.
Parerea oamenilor e prea putin importanta...trebuie sa placi celui care se uita inlauntrul nostru...si de cite ori ne schimbam sa placem oamenilor, nu numai ca gresim, dar nici macar nu gasim formula potrivita pentruca oamenii sint schimbatori...si imperfecti.
Asadar...cind pleci la drum duminica, ia-l pe El cu tine. Cind auzi un cuvint rostit...ia-l pentru tine daca ti se potriveste. Eu de cite ori ma duc la biserica stiu ca Dumnezeu imi da ceva special pentru nevoile mele...citeodata imi spune ca ceva trebuie schimbat, altadata imi aminteste cit de mult ma pretuieste; nu deseori imi spune ca nu m-a uitat, si ca necazurile prin care trec sint trecatoare si cu folos, ca sa invat te miri ce lectie pe care altfel n-as putea-o s-o invat.
Acuma spune-mi daca ai o Biblie ca sa-ti fac rost de una. Poate imi lasi un mesaj pe e-mailul de acasa cu adresa ta. Inca odata...sint nespus...nespus de bucuroasa . Domnul sa-ti poarte de grija si sa nu lase ca nimic rau sa te atinga. Love, Rodica
-Elisabeth...mii de multumiri...n-am cuvinte ...
Love you too...
Biserica crestina baptista Tg Jiu se afla pe str 23 August nr 1,oricine este binevenit ,ne bucuram cand oamenii il cauta pe Dumnezeu si ii ajutam sa-l gaseasca.
Elena,va asteptam cu drag duminica dimineata de la ora 10-12 si dupa masa de la 18-19.30.
Intrati fara frica si fara nici o problema (vin mereu vizitatori noi )si intrebati de mine (Sanda Hudulin)m-as buucura sa va cunosc.
Va astept cu drag
Sanda
PS.multumesc Rodica pt gandurile minunate si marturie si tie Betty.
sanda -lucia, mii de multumiri. Elena pare ca o sa fie in miini bune. :) Dumnezeu sa va dea o duminica binecuvintata la amindoua...
Multumesc Sanda_lucia Voi fi prezenta duminica si o sa te contactez. Multumesc Rodica, somn usor!
Elena Tg Jiu
Infricosetor prin ce ai trecut ...
Offf viata asta este o luptacontinua , cu noi ....cu cei din jur .....
si uitam sa ne bucuram ....cum ai spus si tu....
de cerul frumos , de flori ....
lucruri care nu costa bani ....trebuie doar sa le privesti ....
iti doresc sanatate ....in primul rind ...
Doamne Ajuta !!!!
waw...sunt!!Doamne ca mare Ţi-e puterea iar minunile tale sunt cu adevarat mari....ESTI O SUPRAVIETUITOARE, DUMNEZEU TE-A VRUT PENTRU EL CU ADEVARAT...WAW!!!!!! socata!!
Post a Comment