SINTETI PE BLOGUL UNUI PACATOS...IERTAT

De cind am inceput sa scriu pe blog, m-am cramponat de citeva lucruri. Si am crezut ca pe parcurs se vor rezolva; dar din nefericire nu se intimpla acel miracol mult asteptat…ci lucrurile exista in aceeasi stare nelamurita - cel putin pentru mine.

Am sa incerc sa ma explic…sa va explic.

Sint convinsa ca daca am sa scriu cite ceva din viata mea, multi o sa strimbe din nas. Dar atita am…asta-i scoala vietii mele; si la urma urmei niciunul din noi nu traim in spatii nepersonalizate, nu traim din definitii, nu existam ca niste roboti clonati la infinit. Personalitatea noastra, educatia, calitati, defecte, experiente, infringeri si victorii - asta este ceea ce ne face sa fim diferiti; asta este ceea ce da gustul si forma si frumusetea si unicitatea fiecaruia dintre noi. Sintem diferiti - dar madulare aceluiasi trup. Parte din aceeasi minunata lucrare.

Faptul ca sintem credinciosi ne da o anumita responsabilitate. Dar nu sint sigura ca toti intelegem aceasta responsabilitate in acelasi fel. Unii o inteleg in a prezenta lumii o forma perfecta. Eu zic ca e tare greu sa indrazneasca cineva sa se apropie de cineva care arata atit de bine. Eu cred un pic diferit... Cind am inceput sa scriu, ma gindeam ca, o sa pot avea acces la cei care nu-L cunosc in mod intim pe Domnul Isus, si poate ca, daca reusesc sa scriu lucruri interesante si daca reusesc sa le cistig increderea , am sa reusesc sa le spun si despre Mintuitorul meu, de Cel ce a dat sens si valoare vietii mele, atunci cind nu mai avea sens si cind nu mai prezentam nici eu o valoare pentru cei din jur si nici viata mea chiar nu mai prezenta valoare pentru mine insami. Asta insemna ca o sa devin transparenta, accesibila, vulnerabila.

Sint bloguri in care nu exista greseli de gramatica, fiecare t isi are liniuta lui si fiecare i are punctul lui …in care tot ce se scrie e frumos, drept, categoric…sfint. N-am nimic cu acele bloguri…e drept ca e greu sa citesti. Ti-e teama sa nu strici ordinea cuvintelor sau sa misti vreo virgula de la loc. Viata…cea alcatuita din zile care au 24 de ore fiecare…este un pic diferita insa, chiar si a unui pocait…a unui credincios.

Daca cititorii mei: ortodoxi, catolici sau atei sau de orice credinta ar fi, cititi aceste rinduri…vreau sa va spun ca sinteti pe blogul unei persoane care a pacatuit si a gresit mult in viata. Si in ciuda unei dorinti sincere de a face absolut numai ceea ce este bine si drept, continui sa fac din nefericire chiar si acma o sumedenie de greseli... de tot felul. Pocait inseamna un om cu pareri de rau, un om care si-a inteles gresala si promite si vrea sa nu mai repete ofensa. Acesti oameni- pocaitii, au avut si continua sa aiba nevoie de Fiul Lui Dumnezeu, de Isus Christos care sa le ierte pacatele si sa-i curateasca de faradelegi. Un pocait este sfint doar prin interventia Fiului Lui Dumnezeu care mijloceste pentru El si ii da dreptul acesta, drept pe care nu l-a putut cistiga prin propriile strafuinte.

A pacatui din cite stiu eu, inseamna a gresii tinta. Deci un pacatos este cineva care trage la tinta…dar nu nimereste. Nu sintem oare si noi in viata asta in fiecare zi ca niste tintasi care se straduiesc sa nimereasca tinta? Avem noi mereu victorie in ceea ce facem? Adesea nu…dar faptul ca ne straduim este important; chiar mai important decit atit este faptul ca cineva (si acela este Fiul Lui Dumnezeu) stie de straduinta noastra si acolo unde noi gresim El vine si schimba scorul…in asa fel incit - toti cei care se incred in El devin biruitori…cistiga competitia (chiar daca scorul n-a fost atit de bun).

De ce am spus toate astea? Pentruca de multe ori o sa gasiti greseli pe blogul meu. Si nu…nu de greselile gramaticale mi-e frica. Alin imi corecteaza uneori articolele (vreau, nu vreau). Mi-e mai mult teama de alte greseli…As vrea sa fac si eu parte dintre sfinti…si da…sint in ceata lor, dar numai pentru faptul ca Domnul Isus recupereaza acolo unde eu am scadinte.

Citeodata sint rautacioasa…altadata obraznica…adesea ironica (ironia imi chiar place). Si orice metehne ai avea cititorule…esti unul dintre cei pentru care Christos a venit pe lume, s-a jertfit si s-a reintors invingator ca sa ne pregateasca un loc…dincolo…in urmatoarea dimensiune de viata.

Biblia este cartea sfinta. Plina de exemple ale unor oameni care au pacatuit (ciudat, nu?)…DAR…care au fost recuperati datorita credintei lor in Isus Christos. Deci asta as vrea sa arate blogul meu. Sa arate ca un om pacatos are dreptul, are sansa, are speranta , si are promisiunea unei vieti mai bune dincolo. Si oricine, dar absolut ORICINE…vine la Domnul Isus, va fii primit, va fii iertat, va avea dreptul sa se numeasca copil al Lui Dumnezeu. Acesta este blogul unui pacatos iertat, si daca aveti vreo nedumerire vreodata despre cum sa schimbati directia in viata…va stau la dispozitie cu tot ce stiu. Secretul nu este la mine sau chiar la altii mai buni decit mine…ci la El…Isus Christos cel rastignit.