In prima parte a acestui post, vorbeam de faptul ca exista consecinte pentru tot ce facem. Si ca ne-ar place ca odata cu iertarea sa dispara si consecitele; din nefericire nu se intimpla asa. Good Gospel de fapt in commentul lui spunea ca sint situatii in care apar dureri in viata cuiva fara ca aceste dureri sa fie neaparat o pedepsa…ci acei oameni au fost alesi de Dumnezeu sa serveasca prin durerea lor un scop anume; bune exemple ar fi Iov si Iosif. Ar fi frumos sa spun si eu acelasi lucru…din nefericire am motive serioase sa cred ca nu este asa in cazul meu.
Dar gindind la greseli si consecinte, un alt gind mi-a dat de lucru. Daca faci o anume gresala…sa zicem ca iei o nota mica la scoala - drept consecinta te poti astepta sa nu treci clasa. Nu-ti faci treaba la munca…ramii fara slujba. Incalci o lege…te sanctioneaza sistemul in care existi cu amenda sau daca e mai grava gresala, cu inchisoare. Unii oameni sint chiar pedepsiti cu moartea pentru faptele lor. Si toata lumea pare multumita si chiar doreste sa se faca dreptate - face sens, nu?
Cind insa este vorba de dreptatea facuta de Dumnezeu…la toti ni se pare ca este nepotrivit…cum sa ne pedepseasca Dumnezeu…ca doar Dumnezeu este bun???!!! Si ma gindeam ca pentru o buna intelegere a acestui fenomen trebuie doar sa ne uitam in jur la copii care au crescut fara sa fie pedepsiti de parinti. Exista oare oameni mai incapabili, mai obraznici mai lipsiti de bun simt in societate? Mi-amintesc de Nicu Ceausescu caruia probabil nu i s-a spus niciodata "nu" in viata lui…si ce fel de om de treaba a ajuns?
Dumnezeu este un Tata bun…si El ne pregateste atit pentru acest pamint, ca sa-L reprezentam pe El cit si pentru cer…unde vom avea o stare mai inalta chiar decit ingerii. Cindva Adam si Eva au optat pentru cunoasterea binelui si a raului. Consecinta a fost sudoare, durere si…iesirea din Paradisul pamintesc – Gradina Edenului. N-am putea cunoaste nici noi binele si raul decit gustind din consecinte. Ca sa ne corectam trebuie sa stim ca am gresit mai intii. Si toti avem nevoie sa ne corectam de greselile noastre. Si inca la urma , consecintele ...totusi ramin, cel putin pentru acum si aici.
Calci pe cineva pe picior…iti ceri iertare si omul te iarta; dar asta nu inseamna ca nu-l mai doare piciorul. Si vazindu-l suferind este imposibil sa te simti bine. Faci un accident si ranesti pe cineva. Pina la urma familia celui accidentat te va ierta …dar asta nu inlatura pagubele facute. Dintr-o neatentie iti tai degetul de la mina…Regreti…dar degetul este dus, si fara acel deget mina ta nu va functiona la fel. Te casatoresti fara sa consulti pe nimeni…fara sa te rogi pentru ca Dumnezeu sa-ti dea un ajutor potrivit…Urmarea este a ta…intreaga.
Un alt gind care l-am avut vizavi de acest accident a fost faptul ca Dumnezeu lucreaza la viata noastra cum lucreaza un sculptor la bucata lui de marmura . Am scris ceva in legatura cu asta cu ceva timp in urma…Iata ce am scris…
……………
Cind te uiti la acesti sclavi, dintr-o parte vezi o bucata de marmura...un bloc masiv, nelucrat, abstract. Te intorci dupa bucata aia de piatra si o mina perfecta de o finete si o gingasie nemaipomenita parca in miscare, sare din blocul de piatra...ce mai...parca statuia este gata sa iasa din bloc afara, parca este incatusata inauntru si cineva doar trebuie sa dea la o parte surplusul de pe linga ea...
Am simtit atunci ca sint o opera de arta in lucru; ca am o viata , cit o fi ea de lunga nu stiu, dar ala e timpul meu in care trebuie sa ma las modelata de imprejurari si situatii. Ca singurul lucru pe care pot sa-l fac de cele mai multe ori este sa am atitudinea cea mai potrivita...
Eu cred ca Dumnezeu a stabilit un traseu pentru mine, si a ales acele situatii care vor putea sa ma modeleze cel mai bine. De aceea incerc sa aleg cu intelepciune atitudinea care o am...
Cind mi-e greu citeodata...imi amintesc de brazii din padure; atunci cind cade zapada grea, ei isi lasa crengile usor in jos, si greutatea aluneca la vale...
Cind viata este plina de framintari...imi amintesc ca daca amesteci un pahar de apa oricit de mult, chiar asa de tare sa curga afara din pahar...ceea ce o sa curga este doar ceea ce este in pahar...si ma straduiesc sa-l tin curat...
Bineinteles ca inca sint un sclav al blocului de piatra pe care Maestrul cu dragoste il ciopleste...bineinteles ca sughit citeodata cind dalta loveste prea tare...dar intr-o zi, am sa fiu o lucrare terminata...iar Maestrul meu...Dumnezeu, nu face decit opere de arta…
………………
Am scris asta prin noiembrie 2008. Mi-a trebuit un timp destul de indelungat sa inteleg si sa disting dragostea lui Dumnezeu in cele mai ciudate , uneori grele, alteori capricioase situatii…Dar este asa o mare realizare sa stiu si sa inteleg ca nu m-a lepadat, nu m-a uitat…si inca lucreaza la mine…si da…pot zice cu convingere ca “Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce se incred in El.” Stiti insa care este secretul? Trebuie sa ne incredem in El…altfel fraza nu are nici o putere.
No comments:
Post a Comment