De cite ori m-am gindit pina acuma la "roada", mintea mea a considerat ca "roada" spirituala trebuie sa fie sufletele care s-au intors la Domnul . Si mi-au impaienjenit ochii cautind in jur...Si ma gindeam astazi cit de multa zarva facem uneori…frunze, flori…si …roada pe nicaieri. Trece primavara vietii cu frunzele si florile ei si trece si vara si dam din pomul vietii toata seva pe care o avem si toate eforturile sint concentrate pe fructe...si nimic nu se vede. Si nu ma refer la cineva care face eforturi din mindrie sau din mai stiu eu ce motive dubioase - ci, careva sincer, care din dragoste pentru Dumnezeu vrea sa fie ascultator de Cuvint si sa fie roditor. Ceva nu a facut conectie in capul meu…pina azi.
Dar cred ca astazi m-am luminat. Am citit versetul din Galateni 5:22. Il stiam pe de rost de fapt…dar desi il recitam, nu il intelegeam asa cum l-am inteles astazi.Versetul spune... "Roada Duhului dimpotriva este: dragostea, bucuruia, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea poftelor…"
M-am mirat asa deodata. Nu scrie nimic de altii in versetul asta…scrie de noi…Daca sau nu cineva se mai bucura de fructele pomului …nu este treaba pomului. Treaba lui este sa creasca ceva semnificativ pe crengi…in afara de frunze…si am luat roadele la rind sa le analizez, sa fac un inventar personal.
-Dragostea…uneori schimba pe cei pe care ii iubim, alteori nu-i schimba. Dar pe noi ne poate schimba in mod sigur. Omul care iubeste este absolut pretios. Numai pus in contrast cu unul care uraste - si contrastul in sine explica despre ce este vorba.
-Bucuria…Doamne…ce buna este bucuria. Puneti durerea alaturea si "I rest my case."
-Pacea…daca am pacea Lui…restul lumii poate fi in haos…(cred ca si este)
-Indelunga rabdare…( as putea scrie romane intregi in care sa descriu toate momentele de pripeala din viata mea si pe unde m-au tirit…nici nu-i bine de vorbit.) Rare fructele astea…pe pomul meu.
-Bunatatea…(cosmetica sufletului - "bunatatea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii" - "ceea ce da frumusete unui om este bunatatea lui"…Acuma ma pot uita in oglinda fara sa ma speri…
-Facerea de bine - asta este cel mai bun sfatuitor in privinta investitiilor financiare - Cu un astfel de portofoliu , pot iesi la pensie linistita.
-Credinciosia - Si aici nu atit credinciosia mea fata de El…cit credinciosia Lui fata de mine. Mi-a spus in una din scrisori…"Cu nici un chip nu te voi parasi"…Stiti ce inseamna asta pentru cineva care a fost parasit in viata? Nimeni nu poate intelege decit cei care au trecut pe-acolo…
-Blindetea…Am vazut cum arata…blindetea; dar este un fruct atit de sensibil…ca una doua cade de pe ramura. Trebuie sa invat sa fiu mai sensibila in miscari. N-am reusit inca sa pastrez nici un fruct . Au incercat citeva sa creasca dar le-am scuturat din nebagare de seama.
-Infrinarea poftelor…Rare…rare fructe. M-am tot uitat pe la alti pomi sa vad cum arata. Rare cazuri cind vezi cite unul…sus…suuuus pe virful pomului. Trebuie sa te uiti cu binoclul. Ori nu mi-e mie ochiul format inca…Trebuie sa mai citesc manualul si asa cum montezi cite o bucata de mobila care vine bucati, bucati; sa incerc sa urmez indicatiile Manualului…Cine stie? As fii atit de mindra sa port un asa fruct …si daca-l cresc, am sa-l pun si eu in virful pomului, pe cea mai de sus crenguta…nu cumva sa ajunga careva la el...
3/30/2010
1 comment:
Iată Săptămâna Mare, haideţi să ne-mbrăţişăm,
haideţi să lăsăm dreptatea care credem c-o avem,
haideţi să luăm iubirea ce se pare c-am uitat,
haideţi să ne dăm iertarea cu sărut adevărat.
Trebuia de mult să ţinem seama de Cuvântul spus,
să vedem Ispititorul cum l-a biruit Iisus,
să-nţelegem că ispita cea mai grea e cea din rai
şi că cel mai greu te lepezi de dreptatea care-o ai.
Este Săptămâna Mare, iată, este Sfântul Post,
haideţi în genunchi cu toţii, să uităm de tot ce-a fost,
să ne-ntindem mâna păcii şi sărutul iubitor,
să iertăm, pentru-Nviere, toţi şi toate tuturor.
Vine Marea Înviere, Vine Paştele – Hristos,
să-L întâmpinăm cu suflet primenit şi credincios,
să ne înnoim fiinţa din străfunduri şi deplin,
să intrăm în Sărbătoare oameni noi, cu chip divin...
Traian Dorz, din volumul "Cântări Noi"
Post a Comment