ESTI PREGATIT SA ZBORI CIND CEASUL VA VENI?

     Am citit o introducere la o carte… Spunea: "Cind am fost mai tinar, mi-am trait viata dupa filozofia mea proprie… 'Ce cistig din asta?' Dar aceasta filozofie a fost schimbata intr-o zi de o singura fraza… 'Trebuie sa-ti pui afacerile in ordine. Mai ai doar trei luni… maxim sase de trait!'"

     Eram fata in fata cu oncologul meu, in cabinetul lui, cand mi-a spus aceste cuvinte. Credeam ca vorbeste despre altcineva. Am fost diagnosticat cu un cancer care avansa foarte rapid, fatal. Doctorul mi-a explicat ca nu se putea face in realitate nimic care sa ma ajute. M-a intrebat daca accept sa fiu parte dintr-un experiment cu medicamente noi. M-am gindit ca n-am nimic de pierdut. Tratamentul insa m-a facut extrem de bolnav; si au fost momente cind am zis ca moartea ar fi fost mai de dorit decit tratamentul…
     Asta a fost vestea rea pe care scriitorul Barry Gottlieb a primit-o. Vestea buna insa a fost… ceva extraordinar. Citeva saptamini mai tirziu a primit un telefon de la doctorul lui, care zbiera in receptor… "Nu ai cancer… ai fost diagnosticat gresit… o greseala in laborator." Iti poti inchipui sa ti se intimple asa ceva?
………………….

     Daca ne oprim aici, povestea este suficienta sa ne deschida mintea si sa ne oblige sa ne transpunem in situatia acestui om. Ce ai face daca ai auzi asa ceva? Personal, prin 1995, citiva ani dupa electrocutare, cind imi revenisem suficient cat sa intru in ceea ce numeam eu… "normal", am avut aceeasi convorbire telefonica cu doctorita mea. Numai ce intrasem in casa de la service, si m-a sunat sa-mi spuna ca radiografia care o facusera arata ceva care putea fi cancer… si ca vor sti doar dupa operatie, in doua saptamini…
     Sa va spun cum am reactionat?… L-am sunat pe tatal meu la telefon, si am tras o sfada numarul unu cu el… si nu imi amintesc nici macar subiectul - si nu cred ca eram nici suparata pe el...  Am inchis telefonul si am iesit afara din casa plingind… si nici afara nu m-am simtit bine, si am intrat din nou in casa… si iara am iesit… si am intrat din nou, ca sa pot da cu pumnii in masa si sa zbier de una singura cit am putut de tare…
     In ziua operatiei au trebuit sa-mi administreze calmante, ca nu puteam sa stau pe dunga patului sa astept sa termine pregatirile… Nu prea sint mindra de cum am reactionat. Doar ca una este sa-ti faci socotelile si sa te exprimi despre subiectul asta cind esti perfect sanatos… si cu totul altceva sa traiesti realitatea acelor clipe…
……………………….
     Cum ai reactiona tu? Ti-s toate afacerile in ordine? Ai facut tot ce ti-ai planuit sa faci pe partea asta de scoarta terestra?
     Barry a zis mai tirziu ca a decis dupa acest episod sa trateze fiecare zi a vietii lui ca si cind ar fi un dar. Si adevarul este ca viata este un dar de la Dumnezeu pentru noi… si cum traim este darul nostru pentru El. Si asta am auzit-o spusa de cineva…
     Sint citeva lucruri pe care daca le facem in fiecare zi, o sa putem trai fara regrete: sa fim multumitori, sa-i iertam pe semeneii nostri si pe noi insine, sa iubim si sa le spunem celor pe care-i iubim cit de mult ii pretuim, sa daruim din ce avem, si din noi fara rezerve - si sa-I dam laude Lui Dumnezeu pentru tot ce avem si tot ce sintem. Asta ar fi o viata traita cu folos… Si toate lucrurile pe care le-am enumerat mai sus nu se pot face toate in citeva zile sau citeva luni… ca ar fi prea putine daca le-ai face numai in ultima suta de metri. Trebuie sa incepem de-acuma, ca sa adunam un mic tezaur pentru clipele acelea cind va trebui sa ne facem socotelile urgent. Atunci ne vom putea uita linistiti in urma, stiind ca ne-am incheiat afacerile cu succes… si sintem gata pentru ce urmeaza...