E simbata dimineata…ma pregatesc sa ies in gradina . Am o satisfactie deosebita lucrind in gradina…si nu ma plictisesc niciodata. In fiecare zi vad altceva si altceva de care sa ma minunez …si nimic nu sta exact asa cum a fost plantat…totul este in crestere, in transformare.
In timpul saptaminii, am doua ore de condus in fiecare zi ; timp in care mintea calatoreste chiar mai departe decit calatoreste trupul …Cind da primavara, incep sa ma gindesc insistent la gradina…M-am gindit zilele trecute la primul gradinar. Dumnezeu a sadit o gradina , Gradina Edenului - si in ea l-a asezat pe primul om si pe prima femeie. El a fost deci primul gradinar. Nu se zice ca le-ar fi facut vreo casa…desi se aminteste ca le-a facut primele haine (deci a fost si primul croitor…- atentie croitori…meseria voastra este importanta – asa ca incercati sa faceti haine care sa acopere omenirea!!! Ca asta a fost scopul initial!!!)…asa ca am tras pentru mine concluzia ca gradina este spatiul ales de Dumnezeu ca omul sa se simta cel mai bine. As fi curioasa sa gasesc undeva profilul unui gradinar…
Am locuit in Valea Jiului si stiu de pilda ca minerii erau betivani. Munca lor era de asa maniera…intrau sub pamint si nu mai vedeau pentru citeva ore bune lumina, cerul, natura…Tatal meu imi spunea odata ca nu a auzit niciodata injuraturi asa urite cum a auzit subteran. Asa ca dintr-un foc am putea face profilul unui miner …Dar gradinarul ? Toata ziua in natura, in aer liber, cu plantele si pamintul sub picioarele lui si cerul cu soarele, lumina, sau stelele si maretia lor deasupra capului mai pe inserat…?...Gradinarii in general …fluiera si cinta si se lauda cu te miri ce planta, fruct, pom…un bobocel undeva, un firicel mic de vreo planta deosebita…Gradinarul este un tip calm si bine dispus…iar daca-l prinzi la vorba in piata, iti lauda fiecare ceapa si fiecare fir de usturoi si te face sa crezi ca in viata vietii tale n-ai vazut, n-ai mirosit si n-ai gustat ceva mai bun…
Domnul Isus a gasit liniste si pace si un loc unde sa poata sa fie intim cu Tatal…tot intr-o gradina. In clipele cele mai grele se refugiaza in Gragina Ghetimani sa se roage Tatalui, ca daca se poate sa ia paharul acela greu…Am auzit de o poveste odata, ca in Africa, unde oamenii locuiesc cu toata familia in colibele acelea facute din crengi si pamint, un misionar reuseste sa intoarca la Christos pe citiva localnici. Cum nu era nici un loc sa poata sa aiba liniste , misionarul se ducea afara si sub un arbore undeva in apropiere isi facuse obiceiul sa se duca sa citeasca si sa se roage. Cind a reusit sa converteasca pe citiva din tribul respectiv, a observat dupa o vreme ca fiecare isi alesese un pom sub umbra caruia se ducea sa se roage. In curind daca ieseai la marginea taberei lor ai fi putut sa vezi cararile fiecaruia…unele mai batatorite, altele mai putin…
Unde duc cararile noastre? Avem un loc unde ne simtim aproape de Dumnezeu? Avem o gradina pentru sufletul nostru, unde mergem sa cercetam fiecare saminta care am plantat-o; unde ne putem bucura de progresele de crestere…unde sa lucram pe genunchi si unde sa udam cu lacrimi ca sa creasca? Unde sa aducem multa lumina prin Cuvintul Domnului care este Lumina, ca semintele incredintate lutului organic sa poata creste? Trebuie sa va marturisesc ca am sadit citeva seminte…si ca Domnul face minuni in gradina sufletului…ma duc mereu sa ma uit ce si cum a mai crescut. Nu …n-am de ce sa ma laud ca nu erau semintele mele. Nici pamintul de lucrat nu-mi apartine. Cresterea nici atit…ca ea exista deja de la creatiune in saminta facuta de Dumnezeu. Lumina…ce sa zic…dupa energia care o am nu pot da lumina nici cit un licurici…Dar …mi-s si eu gradinar…Am o palarie de paie si o grebla…Niste sosoni mai vechi si o salopeta cu buzunare mari…si o dispozitie…nemaipomenita. Cind sint in gradina sint cea mai fericita fiinta …si nu-mi mai lipseste absolut nimic.
No comments:
Post a Comment