21 March 2010

INIMA-MPĂCATĂ...

de George Cornea -30 Martie 2009

Inima-mpăcată cântă simfonia
Unei noi vieţi, unui crez divin
Ştie-acum ce-nseamnă omenia
Şi cunoaşte bine veşnicul destin...

A fost transformată de Expertul care
Poate să creeze aştrii din nimic
E în stare a-nfrunta orice-ameniţare,
Strânge-n cupa ei pacea, pic cu pic

Inima-mpăcată nu mai vrea meniul
Compus din himere, faimă şi plăceri
Ea respinge bezna, acceptă seninul
Află tihnă-n stele, cîntec şi tăceri...

E mereu deschisă undelor iubirii
(Unde ce sosesc din cerescul Tron)
E total desprinsă de pornirea firii
Ţine-n ea Cuvântul, nu-n netrebnic zvon...

Când este străpunsă de săgeţi perfide
Rabdă în tăcere suferinţa grea
Luptă cu răbdare chiar în stări toride
Lâng-al ei IUBIT pură ca să stea.

Nu e loc în ea de gânduri impure,
De mânie, certuri sau deşertăciuni
E tenace, blândă, poate să îndure
Gesturi grosolane, dure acţiuni.

Tulburări acolo cuiburi nu-şi pot face
Inima-mpăcată e pentru comori
E onestă, calmă; ea nu se preface
Cântă-n zile grele şi la sărbători...

O, ce dulci miresme poate să emită
Inima-mpăcată cu-al ei Creator!
În a Lui prezenţă nu este trudită,
Bea din Apa vieţii, din divin izvor.

Când s-a despietrit acceptând lucrarea
Ce o poate face, oricând, Duhul Sfânt
A primit Lumina, a văzut intrarea
În Canaanul veşnic, dincol’ de mormânt.

Inima-mpăcată dă îndemnuri clare
Privitor la traiul Cerului plăcut
Nu mai vrea dispreţ, ură, dezbinare
Ci doreşte harul, făcând din el scut.

Din ea izvorăsc râuri de candoare
Ce înseninează traiul zdrobit de urgii,
Şi fortifică pe cei atinşi de frământare
Dându-le speranţe noi, noi energii.

Inimă-mpăcată starea ta-i divină
Stai aşa cum eşti! Stai lângă Isus!
În lăuntrul tău liniştea-i deplină
Mare ţi-e răsplata fiindcă te-ai supus...

Cântă şi te-nchină, fii mulţumitoare
Cum te vrea Mesia care te-a atins!
Ţine-ţi devotarea, fii, mereu, tot tare
Ştii că se-mplineşte dorul tău nestins...

Şi-ntona-vei imnul sfintei biruinţe
La sfîrşitul luptei cînd te vei ’nălţa
În Limanul fără valuri, neputinţe
Unde cu-al tău Rege pururea vei sta.

4 comments:

Tasha said...

Frumos! cuvinte pline de credinta...si piosenie.

Alin Cristea said...

Încă un monument al mediocrității - și acum 30 de ani poezia ar fi fost mediocră, cu atît mai mult în zilele noastre...

Rodica Botan said...

Aline...si cu ce te deranjeaza pe tine mediocritatea acestei poezii? N-am strecurat-o pe foile virtuale ale blogului tau...nu ti-am spus s-o reciti...nu ti-am recitat-o eu la program cu vocea subtire si sforaita...pentru intonattii...

Stai linistit. Si mediocrii trebuie sa traiasca.

Anonymous said...

pentru Alin
Cind esti sus pe scara lumii
Si crezindu-te om mare
Te uiti jos, la biata turma,
Cu dispret si cu-ngimfare !
Nu uit, pe aceasta scara,
De-ai ajuns chiar pin la nori,
Legea firii e ne-nfrinta
Ai urcat! Va sa cobori!!
Cititorul A