19 March 2010

O INIMA ZDROBITA...SI LA PROPRIU SI LA FIGURAT...

Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru – stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite.

Pentru articolul intreg, dati un click pe linkul de jos...
http://barzilaiendan.wordpress.com/2010/03/16/psihocardiologia/

5 comments:

  1. "Aruncati asupra Lui toate poverile voastre" daca vreti ca inima voastra sa fie sanatoasa ;)
    Ce simplu ... si ce bolovanca sunt ca ma tarai pe burta cu valoroasele mele poveri ...

    ReplyDelete
  2. Cella...nu m-am gindit inca la solutie...dar tu te-ai gindit. Excelent raspuns la toate framintarile...

    ReplyDelete
  3. INIMA-MPĂCATĂ...
    de George Cornea -30 Martie 2009

    Inima-mpăcată cântă simfonia
    Unei noi vieţi, unui crez divin
    Ştie-acum ce-nseamnă omenia
    Şi cunoaşte bine veşnicul destin...

    A fost transformată de Expertul care
    Poate să creeze aştrii din nimic
    E în stare a-nfrunta orice-ameniţare,
    Strânge-n cupa ei pacea, pic cu pic

    Inima-mpăcată nu mai vrea meniul
    Compus din himere, faimă şi plăceri
    Ea respinge bezna, acceptă seninul
    Află tihnă-n stele, cîntec şi tăceri...

    E mereu deschisă undelor iubirii
    (Unde ce sosesc din cerescul Tron)
    E total desprinsă de pornirea firii
    Ţine-n ea Cuvântul, nu-n netrebnic zvon...

    Când este străpunsă de săgeţi perfide
    Rabdă în tăcere suferinţa grea
    Luptă cu răbdare chiar în stări toride
    Lâng-al ei IUBIT pură ca să stea.

    Nu e loc în ea de gânduri impure,
    De mânie, certuri sau deşertăciuni
    E tenace, blândă, poate să îndure
    Gesturi grosolane, dure acţiuni.
    CONTINUARE

    ReplyDelete
  4. Tulburări acolo cuiburi nu-şi pot face
    Inima-mpăcată e pentru comori
    E onestă, calmă; ea nu se preface
    Cântă-n zile grele şi la sărbători...

    O, ce dulci miresme poate să emită
    Inima-mpăcată cu-al ei Creator!
    În a Lui prezenţă nu este trudită,
    Bea din Apa vieţii, din divin izvor.

    Când s-a despietrit acceptând lucrarea
    Ce o poate face, oricând, Duhul Sfânt
    A primit Lumina, a văzut intrarea
    În Canaanul veşnic, dincol’ de mormânt.

    Inima-mpăcată dă îndemnuri clare
    Privitor la traiul Cerului plăcut
    Nu mai vrea dispreţ, ură, dezbinare
    Ci doreşte harul, făcând din el scut.

    Din ea izvorăsc râuri de candoare
    Ce înseninează traiul zdrobit de urgii,
    Şi fortifică pe cei atinşi de frământare
    Dându-le speranţe noi, noi energii.

    Inimă-mpăcată starea ta-i divină
    Stai aşa cum eşti! Stai lângă Isus!
    În lăuntrul tău liniştea-i deplină
    Mare ţi-e răsplata fiindcă te-ai supus...
    Cântă şi te-nchină, fii mulţumitoare
    Cum te vrea Mesia care te-a atins!
    Ţine-ţi devotarea, fii, mereu, tot tare
    Ştii că se-mplineşte dorul tău nestins...

    Şi-ntona-vei imnul sfintei biruinţe
    La sfîrşitul luptei cînd te vei ’nălţa
    În Limanul fără valuri, neputinţe
    Unde cu-al tău Rege pururea vei sta.

    ReplyDelete
  5. Foarte interesant articolul..de multe ori m-am gandit si eu la asta.
    Iar Cella cred ca a gasit cea mai buna solutie :)

    ReplyDelete