TIMP SI ENERGIE-IN MASURI LIMITATE...

Ii scriam astazi unei prietene din Tirgu Jiu. Si pe cind scriam , m-am hotarit ca o sa pun aici o parte din e-mailul trimis. Astazi e asa de frumos afara si am sa ies din nou sa curat prin curte si gradina. Promit sa nu mai cad de pe scara...insa. Iata ce am scris...
Eu locuiesc la doua case de parintii mei. Locuiesc in ghetto. Parintii mei nu si-au permis mai mult si pentru mine faptul ca am fost linga ei a fost mai important ca orice alte vecinatati. Pina acum insa nu ni s-a intimplat nimic decit ca vecinii mexicani …se sarbatoresc in fiecare weekend si cinta cocaracia pe aici de iti vijiie capul citeodata. Ei, dar sa-mi spun povestea.

In fata casei aveam doi pomi uriasi, cred ca duzi salbatici…de o nuanta slaba insa. Oricum ar fi fost ei de nuanta slaba, erau grosi cit trunchiul unui om gros pe la mijloc si inalti bine. Cind am implinit 50 de ani acu’ 5 ani, m-am hotarit sa-i tai pina jos…sa scap de ei, ca-mi dadeau de lucru in fiecare an. Si i-am si taiat ...in doua saptamini. Veneam de la lucru si ma urcam pe scara si creanga cu creanga …jos cu ei.

Mama mea intr-o zi se ducea la magazinul alimentar care este chiar in fata casei mele pe partea cealalta de drum…si m-a vazut in virful scarii cu o drujba in mina…si mi-a zis…”Doamne fereste Rodica…ori ai inebunit de tot. Ce faci acolo fata mea?” …”Tai pomii , mami…i-am zis…ce sa fac?”… Aveam pe vremea aia niste vecini care se drogau…si mirosul de marijuana persista prin fata casei mai in fiecare seara…Astia care se drogheaza nu prea o au cu munca si stau asa pe prispa si se uita pe strada. Se uitau peste gard la mine si isi faceau tot felul de socoteli… Intr-un fel le-am dat de gindit daca le-ar trece prin cap cumva sa treaca de poarta…Mi-a zis unul dintre ei…”tu nu glumesti in nimic ce faci, huh?” . “Nu …nu glumesc i-am zis si am inteles amindoi despre ce este vorba…”

Dar treaba asta a fost acum 5 ani…astazi nu m-as mai apuca…stiu ca n-as fi in stare sa-i dau jos. Oamenii amina in viata multe lucruri pe mai tirziu…o sa le faca cind or avea mai multa vreme . Adevarul este ca nu sintem stapini decit de momentul prezent. Asa ca , fa ce poti, pina poti…si ai in minte gindul ca viata pe pamintul asta este temporara…Uneori sfirsitul ne surprinde brusc…alteori energia ne scade si chiar daca avem timp nu mai avem putere.

Ma bucur ca esti plina de energie. Foloseste-o cu intelepciune si da sansa si sufletului tau sa fie hranit. Sistemul digestiv nu este singurul care are nevoi…si inima nu traieste numai din hrana care o ia din singe.
...............
Asta a fost o parte din e-mailul trimis. Biblia spune sa rascumparam vremea...si poate niciodata n-a fost atit de imperativ acest lucru ca si astazi. Traim vremile din urma si nu cred ca mai trebuie sa explicam nimanui acest lucru...oamenii de pretutindeni simt ca ceva este schimbat, ca exista o urgenta in aer cu privire la toate lucrurile...ca multe lucruri sint pe dos...si daca citim profetiile putem distinge si identifica fiecare cuvintel scris acolo.

Sa aveti cu totii un weekend placut. Sa rascumparam vremea...si sa dam sufletului ceva hrana. Poate te hotarasti sa mergi duminica asta la biserica...Domnul te asteapta la casa Lui...fa-i o vizita...