Traind viata cu curaj - in cautarea adevarului ( 2 )

http://rodicabotan.blogspot.com/2010/03/traind-viata-cu-curaj-in-cautarea.html ( 1 )
Sa continui despre lectia mea - despre emotii. Nu stiu pe citi intereseaza subiectul asta; dar deunazi cineva care ma cunoaste bine, mi-a spus ca eu ce scriu pe aici scriu pentru mine…si bine a zis ca exact asa fac. Imi intaresc cumva propriile convingeri, si ma proptesc de orice idee buna, orice invatatura curata si ma agat de orice ar putea sa ma tina in picioare. Am trait o viata intreaga incercind sa fac pace intre inima si creier…Inima mea n-are nici o logica insa (de-o prostie rara - dar nu ma spuneti la nimeni)…Si logica, ca sa functioneze bine nu are voie sa fie tulburata, alimentata cu emotii. Poate mai sint si altii in starea asta de plins - ris - tuna si fulgera - de la confuz la "fa-ma, fa-ma!!!"…stare de suflet...

Dar sa ne intoarcem la lectie...

Urmatorul lucru care l-am urmarit a fost o secventa in care un tip intra pe terenul de tenis si cu fiecare minge, se ambaleaza tot mai tare si apoi isi facea singur critica - ca joaca prost. La urma am discutat clipul de film si concluzia unanima a fost ca motivul starilor lui emotionale (care erau departe de a fi de invidiat) erau cauzate de faptul ca omul avea niste asteptari mult prea mari de la el insusi …si...vroia sa fie perfect.

Traim de fapt intr-o societate care parca nu vrea sa accepte nimic mai jos de perfectiune. Ne crestem copii in aceeasi maniera si ii facem si pe ei de mici sa nu fie multumiti decit cu superlativul, daca se poate si acela sa fie absolut. Ii caram de la scoala la muzica, de la muzica la sport, de acolo la alte activitati, uitind ca sint copii si ca o sa traiasca (sau nu) copilaria, o singura data…( acuma amintiti-va de fetita aia de 16 ani din prima parte a lectiei care era si frumoasa si desteapta si le facea pe toate bine…dar care s-a sinucis. Fara sa dam verdicte si raspunsuri concrete (ca nu sintem in stare, oricum) la intrebarea "de ce?" putem insa sa analizam viata ei in lumina acestor ginduri si sa intelegem ca a incerca sa atingem perfectiunea nu este un lucru in care trebuie sa ne angajam noi sau sa-i angajam pe copii nostrii. Dumnezeu stie ca nu sintem perfecti…si nici El nu ne cere perfectiunea. Sintem mintuiti prin Isus Christos tocmai pentruca omeneste nici un om nu este capabil sa atinga perfectiunea Fiului Lui Dumnezeu. Si atunci? Atunci de ce ne chinuim si noi si ii mai chinuim si pe copii nostrii degeaba? De ce nu ne relaxam si sa ne multumim cu cit putem face atunci cind ne straduim sa facem bine? Si daca jucam tenis si nu lovim mingea cum trebuie…putem zimbii si sa zicem ca poate data viitoare va fi mai bine? Si daca copii aduc acasa si altceva decit nota 10…sa ii sarutam multumiti pe frunte daca stim ca asta este rezultatul straduintelor lor? Ati avut parinti, ati auzit pe altii sau sinteti voi parintii care atunci cind copilul aduce acasa o nota de 9 in loc sa te bucuri raspunzi…"numai 9?"…"puteai mai bine"…"data viitoare sa aduci 10" si ne uitam cu o mutra acra la munca copilului…?!

Odata ascultam la Dr. James Dobson si spunea dinsul sa alegem ceva ce copii iubesc - (pentru o activitate extrascolara), sa ne limitam si sa nu-i aglomeram cu tot ce ne-ar fi placut noua sa facem la virsta lor si sa ii transformam in niste roboti mici care sa functioneze intr-un program strict 24 din 24. Spunea ca familia intreaga are nevoie de timp liber impreuna - fara nici un program stabilit…fara activitati precise, ca sa se poata toata lumea relaxa. Mai stim astazi ce inseamna sa te relaxezi?

Si cine ne face acest program? Cine ne judeca si ne cearta mereu ca nu am atins perfectiunea? Noi insine. Daca ne spunem incontinuu lucruri care nu sint adevarate, eventual vom plati pentru ele. Satana este in mare business in aspectul asta din viata noastra. El s-a uitat la Adam si Eva si i-a analizat si inca din Gradina Edenului a stiut cum si ce sa le spuna ca sa-i vitregeasca de bucuriile acestei vieti. El ne spune , ne sopteste minciuni…si lucruri de-ale lui…lucruri care ne vor produce minie, ingrijorare, confuzie. El ne face sa ne ambalam singuri in multe situatii cind nu e necesar sa ne ambalam, si ne face sa pierdem controlul.

Exista o maxima care spune ca "precum gindesti- asa si esti!" Suna a adevar?

O alt aproblema care o avem si care produce emotii in noi este faptul ca , strins cu usa si confruntati cu o situatie, in loc sa ne asumam responsabilitatea cind s-ar cere sa ne-o asumam, dam vina pe altcineva. Inca din gradina Edenului. Cind Dumnezeu il ia pe Adam la intrebari vizavi de neascultarea lui, Adam zice…"femeia care mi-ai dat-o " e de vina; iar femeia zice…"sarpele m-a facut sa maninc". Nimeni nu-si asuma responsabilitatea…in afara de galantul sarpe care este mindru de isprava lui…

Asa si noi…zilnic, ne trezim aratind cu degetul in toate directiile gasind pe altcineva vinovat pentru felul cum ne simtim. Daca ar trebui sa-mi explic emotiile …sa zicem ingrijorarea…pe cine am sa dau vina?Pai in mod sigur va fi sotul, sotia, copii, parintii, seful…n-o sa zicem niciodata ca motivul este in noi, la noi. Nu. Vom zice ca motivul este in afara noastra. Dar cind acceptam acest lucru, acceptam ca cineva in afara noastra este stapin pe emotiile noastre si adesea pe felul cum vom canaliza aceste emotii…ce fom face cu ele. Sintem noi dispusi sa lasam ca ceva din afara sa aiba putere si control asupra noastra? Cind lasam pe altii sa comande emotiilor noastre, il lasam sa comande cum ne comportam. Viata dinafara imi dicteaza de-acum si eu nu mai pot sa controlez propria mea viata…si pretul pe care il platim este foarte ridicat, si persoana care accepta ca ceva sau cineva din exterior sa-i discteze propriilor emotii…nu se maturizeaza niciodata.

Domnul Isus a trecut prin tot felul de situatii - dar El n-a invinuit niciodata pe nimeni pentru emotiile Lui - El a fost responsabil de felul cum s-a simtit si astfel a putut controla felul cum a reactionat. A fost invinuit pe nedrept, batut, scuipat, lovit…batjocorit…si n-a deschis gura. A fost flamind in pustie, 40 de zile, slabit, si apoi ispitit de Satana…dar raspunsul Lui la provocari a fost…"inapoia Mea satano!".

Acesta este un comportament matur…acesta este exemplul pe care trebuie sa-l luam…
VA URMA...