UN DAR MUZICAL DE LA a.dama...

http://www.youtube.com/watch?v=4XYH7BCkmWc&feature=related
Si ascultind la melodia asta in limba rusa (pentru care ii multumesc), mi-am amintit de corul de limba rusa de la liceu...

Eram la liceul de matematica-fizica din Petrosani, si erau trei clase de circa 30 de liceeni. Cind ni s-a dat sa ne alegem o a doua limba straina, toti am ales engleza si franceza. Eu care mai facusem franceza in scoala generala urmam sa continui cu ea si alesesem si eu ca si toti ceilalti copii engleza ca a doua limba...

Din nefericire erau trei profesori de limbi si o profesoara de limba rusa n-ar fi avut clasa daca era dupa noi. Prin niste metode selective nestiute de noi (in Romania noastra de atunci se practicau si pile si relatii) eu am ajuns in clasa de rusa. Cu firea mea revolutionara (inca de atunci- sau nu se vede?) i-am convins pe ceilalti copiii din clasa sa spunem dirigintelui ca noi nu vrem sa facem limba rusa. Bineinteles ca toti au agreeat, mai ales ca tot ce aveau de facut era sa dea din cap, ca Rodica avea energie, curaj si o limbutie excesiva sa poata acoperi nevoile grupului.

Dirigintele era profesor de franceza...si nu cred ca o agreea nici el prea mult pe doamna de rusa, (banuiesc ca s-o fi si delectat transmitind o asemenea solie...) si s-a dus cu ce i-am spus eu in fata clasei la ora de dirigentie, direct la director.

In fiecare saptamina aveam doua ore de limba rusa; dar profa de limba rusa nu s-a aratat nici la prima si nici la a doua. In sfirsit la a treia ora, o doamna in virsta, puternic parfumata ca iti dadea lesin cind trecea pe linga banca ta, plinuta si cu o voce ragusita de fumatoare...intra tacuta in clasa si se aseza la catedra. Sta si ne privii pe rind...se ridica si se plimba printre banci ginditoare...se duse si se aseaza jos din nou...Acuma imi dau seama ca lucra la atmosfera ce o creaza, dar atunci n-am priceput mare lucru din ce se intimpla...

Intr-un tirziu incepu sa graiasca; despre poporul rus, bogatiile culturii...istorie, geografie si...tot ce s-ar fi putut spune de bine despre ei. La incheiere, dupa ce ne-a "impresionat", ne-a spus cu o voce revolutionara..."Eu sint rusoaica...si mindra de poporul rus."

Cind a rostit acele cuvinte ajunsese cu plimbarea chiar in fata tablei ...si deodata s-a intors pe calcii si a pus intrebarea acuzatoare...
-Care a fost elevul care a declarat ca voua nu va place limba rusa ?...
Fuseseram noi tacuti tot acest timp...dar parca nici nu mai respiram de-acuma... Toti copiii taceau. Trebuie sa marturisesc ca am fost mindra de ei. Dar oricum nu era un secret cine avusese limbutie ; si eram si eu la vremea cind imi mai trebuia un cal si ma simteam ca si Joanne D'Arc...asa ca m-am ridicat in picioare si fara sa-mi tremure glasul am declarat tare...
-Eu!!!
Cred ca indrazneala mea a fost luata de obraznicie . M-a privit Tovarasa de sus pina jos, dupa care mi-a aruncat un "stai jos" in acelasi ton placut, pe care-l folosise sa puna intrebarea...
Si dragii mei...asa a inceput cosmarul meu in liceu. Ca nu mai aveam timp de nimic sa invat decit pentru ora de rusa. Ma tortura Tovarasa. Intra in clasa, scotea copii la tabla dar punea tot la 10 minute cite o intrebare si arata cu degetul catre mine. Trebuia sa stau tot timpul concentrata...sa nu ma prinda ca nu stiu. Invatam la rusa cum nu invatasem eu nimic pina atunci in toata cariera mea de eleva...

De la o vreme m-am tot gindit ce sa fac s-o imbunesc un pic, ca ma apuca tembelia cind veneau orele de rusa... Intr-o zi am gasit. Doamna noastra a anuntat ca incepe un cor de limba rusa... "Aha"...mi-am zis...asta-i ocazia ce o asteptam. M-am prezentat la repetitie...in ziua anuntata...dornica nevoie mare sa invat orice melodie revolutionara sau orice m-ar invata tovarasa...si pe ascuns cu gindul s-o farmec si sa o conving sa ma lase sa rasuflu un pic la orele ei de rusa, ca orele ei devenisera picatura chinezeasca pentru mine...

A fost foarte surprinsa sa ma vada in grup...si-a incruntat spincenele, dar n-a zis nimic. Am scris jos melodiile si am cintat cu celelalte fete. Cind am simtit ca stiu bine melodia...am inceput sa cint un alto dulce...de tot. Melodiile rusesti, minore...sint o splendoare. Nu va spun efectul... Erau 13 fete la sopran si eu duceam singura alto...fara probleme. Tovarasa era numai zimbete! Am cintat si pe scena la serbari...si in sfirsit i-am intrat la inima si am scapat de "atentia" ei. Ba mai mult decit atit...Am primit de la ea drept multumire, primul volum de Minulescu, cu a carui poezie m-am identificat de multe ori , si care a devenit poetul meu preferat...

Ultima data am intilnit-o pe doamna de rusa , pe Strada Republicii din Petrosani. Lucram la Geologie la Facultatea de Mine ca  laborant. Ea era deja la pensie. Am sarutat-o pe obraz si am dat din nou de parfumul ei preferat. Amintiri m-au coplesit...Nu mai eram eleva ei...si nu se mai purta ca o tovarasa cu mine. Ba mai mult , mi s-a plins ca profesorii de la catedra unde lucram erau niste "constipati" si nu au trecut la examen pe nepoata ei favorita...

Iata cite amintiri mi-a adus melodia ce mi-a daruit-o astazi a.dama...Domnule...ce vremuri!!!...Unde esti tinerete???