BUCURIE PENTRU ...MATUSA!

In cautarea de material sa pun pe blog am citit saptamina trecuta o povestioara. Nu era cine stie ce drama, dar poate pentruca se adresa unor situatii conventionale, obisnuite, care apar mai tot timpul in viata noastra sub diferite forme si purtind de fiecare data alte nume, si pentruca rezolvarea acestor situatii-problema era cumva relativ simpla, prea nepotrivita parca, prea la indemina oricui dar cu toate astea ceva ce nu sintem inclinati sa facem…amanunte si intrebari mi-au staruit in minte pina acuma.


Familia din povestea citita, avea o matusa mai in virsta care s-a mutat cu ei. Probabil ca sotul i-a murit si nu avea cu cine locui…ceva de genul asta. Familia asta era destul de numeroasa, dar inainte de a se muta matusa asta cu ei, fusesera un grup fericit de oameni care se ingaduiam, se iubeau, se iertau…si aveau armonie intre ei. Dupa ce batrina doamna s-a mutat la ei insa…nimic n-a mai fost bine. Avea matusa asta a lor un talent sa imprastie in jur nemultumire, critica, obiectiuni…in scurt - viata lor a devenit nesuferita.

Parintii, cei care supravegheau si conduceau acest mic univers, au inceput sa caute solutii la problema. Au vorbit cu copiii lor sa fie mai ingaduitori, au incercat sa indrepte situatiile si sa schimbe rutina familiei si sa faca orice ca sa o acomodeze pe batrina doamna…dar, fara nici un rezultat. Ba dimpotriva, matusica era din ce in ce mai agravata si din ce in ce mai acra; fara sa mentionam faptul ca functionalitatea si dinamica familiei scazuse si toata lumea pasea pe virful picioarelor de teama sa nu deranjeze - si cu toate astea, nimic nu se schimba in bine.

Parintii au stat la vorba intr-o seara, ingrijorati peste masura atit de familia lor cit si de aceasta ruda dificila…Dupa ce s-au rugat, un gind le-a staruit in minte. Au ajuns la intelegerea ca au gresit cerind familiei lor sa isi schimbe stilul de viata si rutina, si obiceiurile. Ele fusesera perfecte pentru familia lor pina la venirea matusii. Si au hotarit sa schimbe rugaciunile lor; ca se rugasera mult pentru rabdarea fiecarui membru al familiei; au hotarit ca in continuare sa se roage ca Dumnezeu sa-i dea acestei femei…bucurie. Au ajuns ei la concluzia ca asta ii lipsea matusii lor - bucuria; si oricita rabdare ar fi avut familia cu ea, lucrurile ar fi ramas neschimbate.

Citeva zile au trecut de cind parintii se rugau de-acuma pentru ca Dumnezeu sa dea bucurie matusii…copiilor li s-a dat voie din nou sa fie…copiii; si vechea rutina a fost reinstaurata. Si…matusa cu pricina era din ce in ce mai vesela. Lucrurile, situatiile, membrii familiei, pareau ca n-o mai deranjeaza…
……………….
De ce mi-a ramas povestea asta in minte? Pentruca atit in viata noastra personala , pe la casele noastre, atit la servici, cit si pe blog, exista astfel de persoane nefericite. De multe ori ca sa ii acomodam pe oamenii astia, ne straduim sa avem mai multa intelegere, mai multa rabdare, uneori ne schimbam ca niste cameleoni incercind sa facem tot ce trebuie facut in dreptul nostru ca sa mentinem pacea. Ajuta la ceva? Uneori nu…

Nu spun ca a-ti exercita rabdarea nu este un lucru bun. Dar rezolvind rabdarea noastra, uneori nu rezolvam nefericirea "matusii" in cauza. Acuma unii poate pricepeti unde dau cu presupusul. Mergeti numai pe "Romania Evanghelica" si vedeti ce lupte de clasa sint pe acolo - si cum oameni care nu i-au avut treaba "matusii", sint insultati si obrazati. Unii ati putea sa dati din umeri si sa treceti nepasatori, altii v-ati ars deja si suflati si in iaurt, altii sinteti dispusi sa faceti ceva... dar ce? Pina acuma nimic n-a folosit, si "matusa" pare din ce in ce mai nefericita; ca doar din prisosul inimii scrie pe blog. Si…ca si familia de care am scris…"matusa" este "matusa"…nu te poti dezice de ea. Asa ca …ce-i de facut?

De cind am citit povestea asta m-am gindit ca trebuie sa ne rugam pentru…"matusa" noastra - "Romania Evanghelica"; sa ne rugam pentru ca Dumnezeu sa-i dea multa, multa ... bucurie. De acord?