CACI NU SE STIE ZIUA...NICI CEASUL...

Astazi am fost la Sacramento, la inmormintarea fratelui Gelu Dumitrascuta. Aseara a fost serviciul de priveghi, iar astazi la ora 10:30 a inceput serviciul de inmormintare. Trupul neinsufletit al fratelui a fost adus la Biserica Harul din Sacramento, Biserica la care el a lucrat ; de fapt a fost unul dintre constructorii de baza. A fost un numar impresionant de mare de frati care au venit intr-o zi de lucru ca sa-l petreaca pe fratele lor pe ultimul lui drum . Fratii pastori din loc au vorbit fiecare, corul barbatesc si corul din Biserica din loc…Pe banca din fata sicriului, Dorina, sotia lui iubita, impreuna cu 5 perechi tinere ( cei cinci copiii ai lor, fiecare cu perechea lui), priveau cu durere si parca inca uimiti, cum cel care a fost stilpul lor de nadejde de atitia ani, era acum tacut, si rece intr-un sicriu , inconjurat cu o multime de jarbe de flori, care mai de care mai frumoase, trimise de toti cei care l-au iubit si l-au respectat pe Gelu.

Eu probabil l-am cunoscut cel mai putin dintre cei care s-au adunat sa-l petreaca pe ultimul drum. Si cind l-am cunoscut a fost in graba dintre doua alergaturi, pentruca fratele Gelu asta facea…era omul de actiune si nu se deplasa nicaieri fara vreun scop, dar nici nu-l gaseai stind jos fara vreo treaba. Un diapozitiv de poze a improspatat memoria citorva cu amintirile evenimentelor importante din viata lui…cum a fost de exemplu botezul, ziua in care s-a casatorit cu Dorina…si venirea pe lume a celor 3 baieti si doua fete. Apoi poze cu fiecare dintre copii…si nepoti. Omul a trait atit de intens…ca parea ciudat sa-l vezi acum stind atit de nemiscat…

Predica Fratelui Saracu Iosif a fost scurta dar bogata in continut. Si cit adevar a putut sa cuprinda in citeva fraze…?! Doua intrebari de baza pe care ni le punem noi oamenii: de ce suferinta; si ce facem acuma? Privind cu compasiune si cu mult inteles la familia ramasa in urma, parca le-a spus fiecaruia pe rind…ok…acuma este rindul tau sa apuci plugul de coarne si sa continui munca tatalui tau. Copiii…v-ati facut ucenicia…acuma mergeti si fiti urmasi demni ai unui tata care a excelat prin bunatate si dragoste si devotament. Fratele Gelu n-a fost un om de vorbe…ci unul de fapte. In masa aia de oameni fiecare avea o poveste de spus despre Gelu…si cu ce a fost ajutat de el. Inca o dovada , inca un exemplu ca faptele ne urmeaza, ca vorba multa este saracie curata…cind faptele vorbesc atit de clar!

Am stat de vorba cu Dorina…si am ajuns impreuna la concluzia ca ori bolnav, ori sanatos, Psalmul 139 este valabil pentru toti…caci numarul zilelor noastre este scris in Cartea Vietii, chiar inainte de a fi trait noi o singura zi. Putem noi sa adaugam vreo zi la viata noastra? Vre-un ceas? Daca ne vedem de sanatate, vom trai mai usor, ca vom fi mai sanatosi; dar daca trebuie sa plecam in vesnicii, o sa murim chiar daca sintem sanatosi tun. De ce sint accidentele daca nu pentru asta? Cind Dumnezeu ne incheie socotelile…nimeni nu poate face nici sugestii si nici schimbari. Fratele Gelu a trait intens si s-a grabit sa implineasca lucrurile care i s-au dat de facut pe pamintul asta. Eu zic ca noi ceilalti care am ramas pe-aci, ori n-am avut inca timp sa terminam ce ni s-a dat, ori sintem lenesi si o intindem…si rabdator, Dumnezeu ne mai ingaduie, doar-doar pasim in faptele pe care le-a pregatit pentru noi. Mai tirziu, dupa ce s-a plecat de la groapa, Dorina, hotarita sa fie o mama puternica in mijlocul copiilor ei, le-a spus fiecaruia…”am sa va spun ceva…vreau sa va spun ca “pot TOTUL in Hristos care ma intareste!” Copiii ei au imbratisat-o pe rind bucurosi sa gaseasca sprijin in cea care a fost parca cel mai mult lovita de aceasta pierdere. Si nu numai atit…dar intarita de acest cuvint, Dorina s-a dus s-o intareasca, si s-o mingaie pe sora de trup a sotului ei…

Cine zice ca nu se mai petrec si astazi minuni? Numai Dumnezeu poate face ca din suferinta sa se nasca binecuvintari si frumusete…Numai la Dumnezeu lucrurile slabe devin puternice. El iubeste o inima zdrobita…si iubeste pe copiii Lui…Biblia spune ca El este Tatal orfanilor si al vaduvelor…adapost pentru cei in nevoie, sprijin si calauza pentru pierduti, lumina pentru cei in intuneric… Cind il ai pe El…El poate sa tina loc de Mama, Tata, Sot, Sotie…Si cu El vom fi pururea invingatori.

Am mai plecat de acolo cu un gind…Au fost atitea aranjamente de flori, cite n-am mai vazut de la inmormintarea unchiului meu Avram Botan…Si m-am gindit, sa va anunt pe cei care mi-ati aduce flori daca a-ti veni cumva la inmormintarea mea…sa nu asteptati pina ma duc…ca atunci ar fi prea tirziu ca sa ma mai bucur de ele. Trimiteti-le acuma.

Ok…v-am facut sa zimbiti…si vi se pare ca asta este o gluma – doar ca eu sint foarte serioasa. Gindul care l-am avut a fost de fapt, cit de important este sa ne purtam ca fratii…sa ne facem timp unii pentru altii, sa ne rezolvam problemele care le avem unii cu altii si sa tratam fiecare zi ca un dar nepretuit de la Dumnezeu. Pentruca nu stim ziua si nici ceasul cind vom pleca. Fiul cel mare al fratelui Gelu, Beni, a fost chiar linga el cind acesta a cazut linga el la lucru…si n-a apucat nici macar un cuvint sa mai rosteasca. Ben spunea ca moartea asta asa rapida a dat mult de gindit nu numai familiei lui dar si prietenilor lui mai tineri, care au realizat ca…poate mintuirea este o treaba care trebuie rezolvata de urgenta…ca uite…nu stii cind sansa de a fi mintuit poate fi luata asa…pe moment.

Inchei concluziile mele de astazi, rugindu-va - sa va rugati pentru familia Dumitrascuta, pentru mingaiere, pentru putere, pentru rabdare…Apoi as fi vrut sa va pun intr-o postura de a va face si voi o analiza serioasa…si credeti-ma ca pentru citeva zile acuma, am la ce medita si eu. Si nu numai despre plecarea la Domnul, dar despre cum traim cit ne-a mai ramas de trait; cum tratam pe cei pe care astazi ii avem dar miine nu se stie…despre ce este important si ce nu mai are importanta asa de mare…

Fratelui Gelu ii placea sa fie saritor si sa ajute pe toata lumea. Dumnezeu i-a mai dat si in ultimul moment petrecut printre noi oportunitatea sa ne mai invete o lectie…Ea este in fata noastra a tuturor…Doamne da-ne suficienta intelepciune sa intelegem ce avem de facut!