Am pus mai jos o poza a unei fetite…probabil intre 11 si 13 ani, care se priveste in oglinda. Mi se pare ca pictorul a prins un moment atit de important din viata unei femei…oricit de tinara ar fi ea...
Am crescut doua fete, si-mi aduc aminte cit eram de ocupata la vremea cind erau fetele mele la virsta asta. Nu vi se pare ca parca in perioada in care copii ar avea nevoie cel mai mult de prezenta si indrumarea, partasia noastra, atunci sintem cei mai ocupati? Atunci este timpul cind facem cele mai scumpe cumparaturi din viata: casa, masina…mai stiu eu ce; atunci este timpul cind relatiile noastre personale ne ocupa timpul cel mai mult.
Si in timp ce noi sintem ocupati cu grijile noastre de oameni maturi, copii nostrii sint la rascruce de drumuri, "la virsta intrebarilor".
Matusa mea Marta, a pus singurul raspuns la intrebarea mea. Si cred ca raspunsul este foarte bun…doar ca a avea raspunsul la intrebare si a sti cum sa procedezi ca sa inspiri, sa indrumi, sa pastrezi intimitate cu cineva la virsta adolescentei…este aproape o arta, o stiinta, o lupta si o profesie , sau poate toate astea pe rind.
As fi vrut sa aud mai multe opinii. Nu toti copii sint la fel. As fi vrut mame sa dea exemple, de ceea ce fac ele ca sa isi pastreze copii, fetitele pe aproape. Vedeti in poza ca papusa este aruncata , nu asezata cu grija, ca pe un lucru pretios. Pina nu demult papusa era alintata si asezata frumos si cu grija, sa nu se loveasca, sa nu plinga…acuma deja este cazuta in cap undeva , la intimplare. Iar pe genunchii femeii in devenire se afla o…revista. Poate nu este o revista rea, zicem noi; si cu siguranta ca n-o sa putem sa sterilizam lumea in timp ce ne crestem copii, dar una dintre problemele care le avem in ziua de azi este invazia lumii in casele noastre. Fie prin literatura:carti, reviste, fie prin tehnologie: jocuri, computer, televizor…
Ce fel de carte sau revista sta pe genunchii fetitei mele va determina ce fel de femeie va deveni in timp. Uitati-va cit este de frumusica fetita. Oglinda i-ar putea spune singura, fara ajutorul nimanui ceva despre frumusetea, inocenta, inteligenta aratata pe chipul de acolo. Dar fetita se va uita si se va compara cu poza din revista…si nimeni n-o va mai putea convinge ca Dumnezeu a facut-o unica si in mod deosebit. Nimeni nu o mai poate convinge sa frumusetea ei este atit in omul dinafara cit si cel dinauntru…pentruca in loc sa caute frumusetea acolo unde a pus-o Dumnezeu , va cauta dupa o imagine care sa se apropie cu cea din revista. Si daca n-o va gasi in oglinda, va incerca prin toate mijloacele posibile sa o re-creeze cumva.
Am fost creati unici…dar ce putim pretuim acest lucru. In loc sa ne bucuram ca nimeni nu mai are trasaturile noastre - lumea incearca sa imite cind pe unul cind pe altul…de obicei personaje dubioase din revistele pe care le tine pe genunchi…
………………
Si ajung iara la sfatul matusii mele…este important cu ce ne ocupam, cu ce ne clatim ochii, la ce ascultam, pe cine imitam…este important pentru noi si este important pentru copii si nepotii nostrii. Sa ne uitam la cei tineri si sa bagam de seama ce tin pe genunchi? Si…inca mai astept ceva opinii de la mamele care au trecut, trec sau vor trece curind pe acolo…mai uitati-va odata la poza…ce ginduri va trezeste imaginea de acolo?
No comments:
Post a Comment