Visele Doctorului Adasevic
De fapt, este acelasi si acelasi vis care se repeta. Il haituia in fiecare noapte, zi dupa zi, saptamina dupa saptamina. Visa ca se plimba pe o pajiste luminoasa. Flori minunate cresteau peste tot. In aer zburau o multime de fluturi colorati. Era cald si placut, si cu toate acestea, un simtamint de neliniste, ceva neplacut il coplesea. Deodata pajistea se umplea cu risetele unor copii care alergau peste tot. Alergau dupa o minge. Ca virsta erau intre 3 sau 4 ani si pina la 20 de ani. Toti erau nemaipomenit de frumosi. Un baietel in special si doua fetite, pareau tare familiare, dar nu putea sa-si aminteasca de unde le cunoaste. Cind incerca sa vorbeasca cu ei, acestia o luara la fuga speriati …si tipind cit ii tinea gura. Intreaga scena era supravegheata de un om invesmintat in negru care privea totul intens, dar in tacere.
In fiecare noapte, Adasevic se trezea terorizat si nu mai putea dormi pina catre dimineta. A incercat tot felul de remedii de ierburi si pastile, dar nimic nu l-a ajutat. Intr-o noapte a devenit atit de ingrozit in visul lui incit a inceput sa alerge dupa acesti copii. A prins unul dintre copiii dar copilul a plins ingrozit “Ajutor…un criminal! Scapati-ma de acest criminal!” In acel moment omul imbracat in negru s-a intors , a prins copilul si l-a scos din miinile lui. Doctorul s-a trezit, si inima ii batea cu putere in piept. Camera era rece, dar el era infierbintat, si ud de transpiratie. In dimineata aia a hotarit ca trebuie sa vada un psychiatrist. Dar cum n-a gasit pe cineva liber imediat, si-a facut doar o programare. In noaptea urmatoare s-a hotarit sa intrebe in vis pe omul in negru sa se identifice. Si asa a si facut. Strainul din vis i-a spus insa…”Chiar daca ti-as spune cine sint, numele meu nu ar avea nici o semnificatie pentru tine”. Cind doctorul insa a insistat, omul i-a raspuns in sfirsit…” Ma numesc Thomas Aquinas”. Si intr-adevar, numele acesta nu avea nici o insemnatate pentru Adasevic. Era chiar prima data cind l-a auzit. Omul imbracat in negru a continuat…” De ce nu ma intrebi cine sint acesti copii? Sau nu-i recunosti?” Cind doctorul a raspuns ca intr-adevar nu-i recunoaste, omul a raspuns…”Nu-i adevarat. Tu ii cunosti chiar foarte bine. Acestia sint copii pe care i-ai omorit in cariera ta de doctor in timp ce faceai avorturi.” “Cum este posibil?” a mai zis Adasevic…doar astia sint copii mari…eu n-am omorit copii care deja s-au nascut”. Dar Thomas i-a spus…”Nu stii ca in partea asta de eschaton (partea astalalta de lume) copiii continua sa creasca?”. Doctorul a refuzat sa accepte acest lucru…”Dar eu n-am omorit un baiat de douazeci de ani…”mai ingina el…. Dar celalalt a replicat… “l-ai omorit cind era de 3 luni…”
Abia atunci doctorul a recunoscut in sfirsit fata acelui baiat de douazeci de ani si a celor doua fetite. Ei aduceau la fata cu oameni cunoscuti lui, pentru care a performat avorturi de-alungul anilor. Baiatul arata ca si unul din prietenii apropiati a lui Adasevic. El performase un avort pentru sotia acestuia cu 20 de ani in urma. In cele doua fete, Stojan a recunoscut pe mama lor care era verisoara lui. Cind s-a trezit in acea dimineata a hotarit ca nu va mai performa niciodata un avort, in viata lui…
Va urma…
No comments:
Post a Comment