CEZARIANA...

Din “The rest of the story”
By Paul Aurandt
Tradus – Rodica Botan

Noi am crezut ca Caesar a fost primul. Dar nu a fost. Ma refer la aducerea pe lume a copiilor prin procedura pe care noi o numim astazi Cezariana, procedura prin care un nou nascut este stramutat din pintecele mamei lui si scos la lumina zilei.

Traditia ne spune ca Julius Caesar a fost nascut in acest fel; dar nici un istorian nu-i sigur si nu-si pune reputatia in risc ca sa sustina acest lucru.

Prima cezariana care a fost raportata, in care atit mama cit si copilul au supravietuit, a fost performata in Elvetia in 1500 de un barbat cu numele Iacob.

Performanta lui a fost o piatra de inceput in medicina, si priceperea lui a fost considerata remarcabila pentru acele zile. Necesitatea a fost mama acestei inventii, pentru ca omul a acceptat un caz pe care nimeni in aceea vreme nu l-ar fi acceptat. Din ce ne spune Mitologia greaca, Aesculapius a fost taiat din trupul mamei lui moarte de catre dumnezeul soare, Apollo. Acesta a fost singurul precedent al cezarianei, care a fost repetat inainte de evenimentul de care vorbim in fabule si legende.

Pina in 1500 insa , Cezariana era o operatie doar pe jumatate de succes. Chiar daca copilul ajungea sa fie salvat, mama, ca sa se califice pentru operatie, trebuia sa fie deja moarta.

1500…si numai cu 8 ani inainte de acest an, lumea credea ca pamintul este turtit ca o placinta…si pluteste pe ape…si iata ca acuma o procedura medicala moderna era sa fie demonstrata. Numele subiectului este Frau Nufer. Mrs Nufer este o doamna atragatoare de origine elvetiana, aparent foarte sanatoasa din toate privintele. Nu se gasise nici o indicatie in prealabil ca o sa aiba o nastere grea. Dar… exact asta s-a intimplat. Data la care trebuia sa nasca deja trecuse si Mrs Nufer era in pat in agonie de citeva zile. Moasele erau in panica si au chemat doctorii. Dar, in acord cu practicile medicale ale secolului al XVI-lea, fizicienii, doctorii Doamnei Nufer au refuzat sa accepte sa performeze operatia care i-ar fi salvat viata, pe motiv ca… inca nu era moarta. Era mai bine asa, au spus ei. Cel putin copilul ei va avea o sansa.

In mijlocul celor ce priveau acest tablou sinistru era insa unul care nu era de acord cu ei. Numele lui era Iacob.

D-na Nufer nu trebuia sa moara, le-a spus celorlalti… Ea era tinara si puternica. O operatie ar trebui sa aiba loc inainte ca aceasta criza sa se incheie tragic si operatia va salva atit mama, cit si copilul…

Neconvinsi de argumente si nevrind sa fie invinuiti ca au omorit-o pe D-na Nufer, ceilalti doctori au parasit incaperea bolnavei. Iacob a ramas singur cu moasele ingrozite si cu mama insarcinata care delira din cauza durerilor. Ce avea sa faca era o operatie care nu se mai facuse inca niciodata in lume pina atunci.

Iacob a incercat sa-si ascunda teama si sa arate incredere in timp ce isi aranja sculele din straita. Stia ca daca va avea succes, va fi un erou, daca nu… va fi declarat un asasin.

Intr-o ora insa… Iacob a iesit din camera bolnavei ca… erou. Pacienta lui era in viata si se odihnea confortabil, si la fel si noul-nascut. Succesul in aceasta operatie pe care l-a avut Iacob in 1500 nu va fi insa repetat frecvent si cu succes decit mai tirziu odata cu dezvoltarea medicinii moderne si a anesteziei si antisepticelor. Asa ca Doamna Nufer a fost foarte norocoasa.

A trait sa mai aiba si alti copii, fara nici o complicatie si a murit la virsta de 77 de ani.

Dincolo de priceperea lui Iacob si de norocul pacientei lui, mai era un factor de retinut. Un alt lucru care a determinat aceasta remarcabila operatie, si prima Cezariana care exista ca document. Caci Iacob…nu era doctor…El era sotul acestei femei si tatal noului-nascut. Si instrumentele lui Iacob nu erau altceva decit cutitele si instrumentele lui de macelar… caci asta era ocupatia lui Iacob…