Din predica de duminica am savurat un aspect din textul de la 1 Imparati 17:1-6, pe care nu l-am gindit inainte. Este vorba de Ilie Tisbitul linga piriul Cherit. Orice om deprimat citeste si se regaseste in istoria lui Ilie. Dar pastorul a gasit o fatada a acestei povestiri pe care n-am auzit pe nimeni s-o fi exploatat (cel putin eu n-am auzit…)
Noi stim ca Dumnezeu ne da piine ca in somn…ca El pasarea hraneste…ca imbraca crinii si ca a promis sa ne poarte de grija. Lui Ilie i-a adus carne in ciocul unui corb, nu? Dumnezeu ii spune…“Pleaca de aici, indreapta-te spre rasarit, si ascunde-te linga piriul Cherit, care este in fata Iordanului. Vei bea apa din piriu, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo.” Imaginati-va corbul cu o bucata de carne in cioc care vine si o scapa la picioarele lui Ilie…Dumnezeu a promis ca o sa-l hraneasca pe Ilie, nu? Intrebarea era…cit am fi de multumitori noi astazi daca Dumnezeu ne-ar hranii astfel? Cum am mai strimba din nas…Apa din piriu? Ce gluma buna…noua ne trebuie numai filtrata si din sticle pe care scrie precis ce si cum…Carnea adusa de corb n-a fost impachetata, …cine stie ce forma o fi avut …vinata si adusa de corbi; sau poate si corbul s-a hranit din ea un pic inainte sa-ti aduca tie... Citi am fi fost bucurosi de purtarea asta de grija a lui Dumnezeu? Citi am fi fost …multumitori? In zilele noastre ar fi egal cu – “road kill” (ca si cum cineva a omorit un iepure cu masina si ti-l aduce tie sa-l maninci…)
Alt text, alta poveste…1 Imparati 17:8-16. Vaduva din Sarepta. Or fi fost multi oameni bogati la care Dumnezeu putea sa il trimita pe Elisei sa fie gazduit…dar l-a trimis la o vaduva saraca care avea doar un pumn de faina. Dumnezeu a promis ca ne ajuta. El ne rezolva problemele…dupa voia Lui. Sa ii multumim pentru bucatica adusa de corb, nu conteaza cum arata…si pentru pumnul de faina…nu conteaza cine ni-l da. Poate exista motive serioase pentru care Dumnezeu foloseste corbii si saracii ca sa hraneasca pe copii Lui. Asa ca … daca Dumnezeu ne da ceva…indiferent cum ne da, sa nu strimbam din nas. Si as fi vrut sa ascultati toata predica…ce am scris aici este o farima atit de mica, dintr-o cina foarte bogata…Si daca te simti ca in povestea asta te potrivesti mai mult la caracter cu corbii…ia seama ca si ei au o misiune…Uite ast’ gind mi-a venit in minte chiar acum…si cine stie? Vre-un corb pe undeva o sa inteleaga mesajul…
Important este sa fim ascultatori si multumitori…indiferent cine am fii…
No comments:
Post a Comment