Copiii mari, fetele si feciorul cel mare casatoriti, mai urmau ultimii doi in vara asta. Iata pozele cu masa pregatita...si ei bracati de biserica...sau tatal petrecindu-si ceva timp cu cei trei feciori... cu citeva zile inainte ...Cine si-ar fi imaginat ce va urma?
Si astazi, Gelu este plecat... In America a venit cu pasaport...la Domnul s-a dus fara. In America s-au pregatit din vreme, au facut planuri...pleacarea asta era si ea in plan...dar planurile nu erau chiar pentru momentul asta...erau pentru ceva mai tirziu...
Discutam cu Dorina...rasfatata lui Gelu - discutam pe e-mail...Si iata ce imi spunea ieri...
" Rodica ai dreptate.Ce pot sa mai spun? Atit doar ca viata ne este data sa ne si bucuram de ia, de frumusetaea ei...sa ne facem timp sa ne bucuram de tot ce a creat Domnul in jurul nostru. Cind prindeam ocazia, ii spuneam iubitului meu Puisor ce scrie in Ecleziastul, ce zice Solomon, ca toate sint o "goana dupa vint", gunoaie...si ca singura placere este sa te bucuri putin de truda si agoniseala ce ai facut-o pe pamint...Dar noi am zis ca vom casatorii vara asta pe ultimii copii, pe Danut si Sami, si apoi vom pleca in calatorii, vom vizita...si vom petrece impreuna linistiti a doua tinerete...
Dar acum, ca Domnul Isus l-a luat la El...n-am renuntat nici acum la planul nostru. Numai ca o sa petrecem a doua tinerete cu Domnul Isus, la El acasa in vesnicii."
Nu stiu cum simtiti voi...dar mie mi-au dat lacrimile din mai multe motive. Nu am zis "rasfatata lui Gelu" doar ca sa fie expresia mai plastica. Dorina a fost o femeie rasfatata de iubitul inimii ei. Si pierderea ei este mare. Dar tot atit de mare este dorinta ei de a continua lupta lor, planurile lor. Au cinci copiii...nu spun au avut...pentruca inca ii au. Gelu nu este aici, dar el inca este. Realitatea cerului intrece realitatea noastra de aici despre care Biblia spune ca este doar "umbra lucrurilor viitoare".
Sint atit de bucuroasa sa va pot spune ca Dumnezeu este ajutor si sprijin pentru copiii Lui si asta este valabil si in cazul Lui Dorina. Daca Dumnezeu este cu noi...cine va fi impotriva noastra?.
Cum ziceam in articolul precedent, sint momente cind fiecare dintre noi simte nevoia sa nu fie singur. Dorina este la acest moment...si eu cred ca ea nu este singura...Domnul i-a dat multe surori si frati ...V-as incuraja sa-i lasati aici un comment. Multumesc...
9 comments:
Dorina nu stiu de ce Gelu a trebuit sa plece, nu am nici o explicatie logica sau mai putin logica. Insa ceea ce stiu, ca si copil caruia i-a plecat tata acasa e ca din acel moment, mai mult ca oricand, sunteti ai Lui. Mai mult ca oricand, Mana Lui este peste voi, mai mult ca oricand minunile vin, mai mult ca oricand Il simti aproape ... poate si pentru ca inima e franta de durere, e sensibila, devine mai mult ca a Lui.
Noi ne-am dori, sa fi plecat noi si sa ramana ceilalti, in special cel drag ce a fost chemat acasa. Insa nu ne apartine aceasta decizie ...
Rodica ni te-a prezentat si ne-a rugat sa ne rugam pentru tine si o fac eu si sunt multi cunoscuti si necunoscuti tie ... ce acum, intr-un fel devin ingerii folositi de Tata pentru a-ti ridica aripile sa zbori si tu mai departe ... acum cand aripile tale par a fi frante ...
Mai aproape decat simti si iti poti inchipui e langa tine Tata ... esti in bratele Lui ...
PRIMITA PE E-MAIL IN MARTIE
P.S.Mentionez ca in Rusia comunista si atee foarte multi oameni nu au auzit niciodata istoria nasterii lui Isus.
Misha
In 1994, doi crestini din Occident au accepta invitatia ministrului cultelor din Rusia de a preda în
scolile publice un curs de eticã bazat pe principiI biblice. Li s-a oferit posibilitatea de a lucra si în închisori, în diverseinstitutii, la pompieri, la
politie si într-un mare orfelinat. Iatã ce au povestit ei ulterior:
„Se apropia Crãciunul – era timpul ca orfanii de care ne ocupam sã audã pentru prima datã in viata lor despre Crãciun. Le-am povestit despre cãlãtoria lui Iosif si a Mariei spre Betleem, despre faptul cã nu au gãsit loc de gãzduire decât într-un grajd, despre nasterea lui Isus si leagãnul care i-a fost dat într-o iesle.
În timp ce povesteam, copiii si angajatii orfelinatului ascultau cu sufletul la gurã. Era o
liniste desãvârsitã. Unii dintre copii au venit pânã în capãtul bãncii pentru a fi mai aproape de noi, ca nu cumva sã le scape vreun amãnunt.
Dupã ce am terminat de povestit, i-am dat fiecãrui copil trei bucãtele de carton din care sã mestereascã o micã iesle. Le-am mai dat si câte o bucãticã
dintr-un servetel galben – nu gãsisem hârtie coloratã în oras. Le-am explicat sã rupã fâsii înguste din servetel si sã le punã în iesle în loc de paie. Mici
pãtrãtele dintr-o veche cãmasã de noapte, aruncatã de o femeie când a pãrãsit Rusia, urmau sã serveascã de pãturicã pentru bebelus. Bebelusul l-am decupat
dintr-o bucatã de pâslã maronie, pe care o aduseserãm cu noi când am venit în Rusia.
Copiii erau toti preocupati sã-si mestereascã ieslisoara, în timp ce noi mergeam de la unul la altul
sã vedem dacã au nevoie de ajutor. Totul a fost bine,pânã am ajuns la masa unde lucra micul Misha. Avea înjur de sase ani si terminase deja. I-am analizat «opera», descoperind cu uimire cã în ieslea lui se aflau doi bebelusi. Imediat am chemat translatorul pentru a-l întreba pe Misha de ce a pus doi bebelusi în iesle.
Micutul si-a încrucisat bratele, a privit meditativ ieslea si a început sã repovesteascã foarte seriosistorisirea Crãciunului. Pentru un copil care auzise
pentru prima datã istorisirea, el a redat uimitor de exact toate amãnuntele – pânã când a ajuns la locul unde Maria L-a pus pe copilasul Isus în iesle. Atunci
a început sã improvizeze. A încheiat foarte original,
spunând: «Si când Maria L-a pus în iesle, micul Isus S-a uitat la mine si m-a întrebat unde locuiesc. I-am explicat cã eu nu am nici mãmicã, nici tãtic si cã eu
niciunde nu sunt acasã. Atunci Isus mi-a spus cã as putea locui cu El. Dar eu I-am spus cã asa ceva nu se poate, cã eu nu am, ca ceilalti, nici un dar pentru El. Dar îmi doream atât de mult sã locuiesc cu Isus!
M-am gândit dacã nu am totusi ceva ca sã-I dau. Si mi-am dat seama cã I-as putea, eventual, tine de cald.
Asa cã L-am întrebat: «Dacã Îti tin de cald, este suficient ca dar din partea mea?» «Dacã Îmi tii de
cald, acesta este cel mai mare dar pe care Mi l-a fãcut vreodatã un om». Atunci m-am strecurat la El în
iesle, Isus S-a uitat la mine si mi-a spus cã pot rãmâne cu El – pentru totdeauna».
Când si-a încheiat povestea, ochii lui Misha erau plini de lacrimi – si lacrimile mari si calde i se
rostogoleau una dupã alta pe obraz. Si-a acoperit fata
cu mânutele, si-a coborât capul pe masã si umerii lui tresãreau de suspinele care îi însoteau plânsul.
Acest bãietel orfan gãsise pe cineva care nu îl va pãrãsi niciodatã sau care nu va abuza niciodatã de el
– Cineva care va rãmâne pentru totdeauna cu el.
Si atunci mi-am dat seama de un lucru esential: Nu conteazã cu adevãrat ce ai în viatã, ci pe cine aialãturi de tine când treci prin viatã“.
Omeneste vorbind, ne e greu sa acceptam moartea celor dragi.
Chiar daca suna a citat luat dintr-o carte, e o realitate cruda.
Pe mama am pierdut-o in urma cu 16 ani. Si azi scriu despre ea, vorbesc despre ea, vorbesc despre cum m-a iubit Dumnezeu prin ea.
Chiar daca m-am gandit de nenumarate ori cat de bine ii este ei in lumina, cantand impreuna cu ingerii, tot as vrea sa o mai am langa mine.
Pentru fiecare in parte, reteta de vindecare e speciala, dar trebuie sa cred ca ea se va intampla negresit. Ca exista un Mangaietor si un Mijlocitor, ca exista o inima de Tata in care incapem cu tot universul nostru.
Asadar, sa vina vindecarea de la Cel ce face rana si o leaga! Sa vina incredintarea ca TOATE lucreaza inspre binele celor ce-L iubesc!
Ai o familie frumoasa! Dumnezeu sa-ti daruiasca ani fericiti sa te bucuri cu ei impreuna!
Nu suntem aici statornici...o tara avem si ea e sus. Binecuvantat este cel ce pleaca impacat cu Domnul!
Ador melodia: Eu nu sunt de pe pamant
Eu nu sunt de-aici de jos....
Pace multa sa ai!
Scumpa sora Dorina nu te-am cunoscut personal,dar sora mea mi-a povestit despre tine .Sant sora lui Valentina Dumitrascuta,ma numesc Viorica si ma aflu in statul New York. M-a intristat si pe mine trecerea fratelui,dar dece asa o stie El.Noi ne facem multe planuri ,dar Dumnezeu le duce la indeplinire sau le taie de pe lista.Sora Dorina ,telegrama cerului pentru voi este;"Nu plangeti,ci credeti numai,ca Acela pe care L-a slujit cu drag intreaga viata ,i-a facut placerea sa-l duca acolo unde ii era dorinta la intalnirea cu toata familia placuta Domnului.Nu va pot spune decit;"pacea care vine de sus sa va intareasca si prezenta Lui sa va fie inalta pe deplin!
Va imbratisez Viorica.
Va multumesac tuturor pentru cuvintele frumoase de mingiere si ca sinteti alaturi de mine prin rugaciune si afectiune.Abia am astaptat sa vin de la job sa vad ce mia fost scris de voi de fiecare care ati avut curaj.De multe ori in fata marelor incercari nu avem cuvinte sau sa sunam pe cel in cauza simtind si ei durerea care o port in fiecare zi.Deaceia zic ca Domnul sa va rasplateasca.Dorina
Draga Dorina ,prin pierderea iubitului tau sot ,Domnul va face sa castigi afectiunea si aptitudinea de a lua exemplu din viata lui.Noi aveam o cantare de cor care suna cam asa ;"Nu dispera in viata ta ,priveste sus la al tau Isus ,te roaga lui in gindul tau ,si-nchinata lui Dumnezeu .Iti doresc ca bratul lui Dumnezeu sa te apere in calatoria vietii.Dumnezeu sa binecuvinteze intreaga ta familie.viorica
O familie frumoasa si unita , Domnul sA va binecuvanteze!
Post a Comment