Autor necunoscut
Traducere Rodica Botan
Eram parcat in fata la mall, si-mi stergeam masina cu o cirpa. Numai ce iesisem de la auto–car wash unde imi spalasem masina si asteptam pe sotia mea sa iasa de la munca. Inspre mine se indrepta din partea cealalta de parcare cineva pe care lumea buna i-ar considera un bum…un vagabond. Dupa cum arata, cu siguranta ca nu avea casa, sau haine curate si bineinteles nici bani. Sint momente in viata cind te simti generos, dar sint si momente in viata cind nu vrei sa te bata nimeni la cap…si pentru mine asta era momentul ala …de…”nu ma deranja ca n-am chef”. Ma gindeam in sinea mea…”sper sa nu-mi ceara ceva bani…”Dar omul a venit, s-a asezat aproape pe trotuar, chiar in fata statiei de autobuz, desi parea sigur ca n-are nici bani de autobuz nici unde sa se duca…si nu…nu mi-a cerut nici un ban…Dupa citeva minute de tacere a vorbit…
-Ai o masina foarte frumoasa…Era imbracat in zdrente, dar avea totusi un aer demn…Barba blonda si neingrijita parea sa faca mai mult decit sa-i tina de cald fetei…ii dadea un soi de noblete…I-am raspuns:
-Multumesc!!! Si am continuat sa-mi sterg masina…
A stat acolo pe trotuar fara sa mai spuna o singura vorba, in timp ce eu continuam sa lustruiesc la masina mea. Ceea ce credeam eu ca o sa se intimple, sa-mi ceara bani…nu s-a intimplat. Cum tacerea dintre noi se adincea tot mai tare, ceva inauntrul meu ma indemna sa-l intreb daca are nevoie de ajutor. Eram sigur ca o sa-mi spuna “da”, dar am raspuns totusi chemarii mele interioare .
-Ai nevoie de ceva ajutor? …am intrebat eu intr-un tirziu…El raspunse in citeva cuvinte care au rezonat profund in inima mea si pe care n-am sa le uit niciodata. De multe ori cautam intelepciunea la oameni mari; o asteptam sa vina de la cei care au invatat mult si au atins limite inalte , realizari deosebite. De la acest om nu ma asteptam decit sa primesc o mina intinsa in care sa pun ceva bani. Dar mi-a raspuns cu aceste cuvinte care m-au trezit si m-au facut sa-mi revizuiesc gindurile…
-Nu toti oamenii au nevoie de ajutor?...mi-a spus el simplu…
Ma simteam superior, om de succes si de o oarecare importanta, fata de acest vagabond al strazii, pina ce cuvintele lui putine si simple m-au lovit cu viteza unui glonte…drept in inima. “Nu toti oamenii au nevoie de ajutor?”
Absolut am gindit imediat...am nevoie si eu de ajutor; poate nu-mi lipsesc banii de ticket pentru autobuz, dar si eu am nevoie de ajutor. Am bagat mina in buzunar si i-am dat acestui om bani suficienti nu numai pentru ticketul de autobuz, dar si ca sa mearga sa manince si sa aiba adapost pentru o zi. Cuvintele lui inca imi suna in urechi; pentruca nu conteaza cit de mult ai, nu conteaza ce ai realizat, inca mai ai nevoie de ajutor. Si nu conteaza cit ai de putin, cit de plin esti de probleme, chiar fara bani sau un loc sa dormi, inca mai poti fi folositor si inca mai poti ajuta pe cineva.
Chiar daca dai cuiva un simplu compliment…ai dat ceva. Nu stii cind va veni ziua sa vezi pe cineva care pare ca le are pe toate. Acei oameni si ei inca asteapta sa primeasca ceva de la tine …ceva ce ei nu au. O perspectiva diferita in viata, o privire sa-i atentioneze sa se uite catre ceva minunat, o secunda linistita in haosul unei zile pline, pe care numai tu o poti vedea in lumea asta intoarsa pe dos. Poate omul cu care m-am intilnit era doar un om obisnuit al strazii…dar poate…poate ca a fost mai mult decit atit…poate a fost trimis de Cineva mai mare si mai intelept, la un suflet care parea prea confortabil si prea multumit de sine…Poate Dumnezeu s-a uitat din cer, si a chemat un inger , l-a imbracat ca pe un cersetor, si l-a trimis, spunindu-i…
-Du-te la omul ala care isi sterge masina…ca omul ala are mare nevoie de ajutor…e asa de plin de sine ca nici macar n-are habar , nici macar nu stie ce-i lipseste…ca toti...toti oamenii au nevoie de ajutor!!!
1 comment:
are dreptate in ce a scris
Post a Comment