SA DESCALECAM MAGARUL!!!

Vorbeam in articolul precedent de oamenii disperati. Fac aluzie din nou la articolul lui Carmen. Sint citeva lucruri pe care ar trebui sa le intelegem. Si din ce pricep si eu, dintr-aia am sa va povestesc ce stiu - ca doar numai la la asa ceva ma pricep-sa spun povesti.

Am sa va dau un exemplu…un copil mic plinge de i se rupe inima cind pleaca mamica lui din camera. In mintea lui a pierdut-o. Acuma putem sa-i explicam cit vrem noi, ca n-o sa inceteze. Atita intelege el. Degeaba judecam noi situatia cu mintea noastra si cu ceea ce intelegem noi. Noi stim ca mamica lui a iesit afara doar pentru putin si se reintoarce. El nu stie - nu intelege; pentru el realitatea este alta - realitatea lui este ca mamica lui nu mai este.

Ne uitam de multe ori la oameni si ii judecam din pozitia in care sintem. Ce vad ei in viata lor poate fi o groapa uriasa. Ce vedem noi de unde ne uitam este o baltuta. Si zicem noi in mintea noastra…"numai sa ridice usor piciorul si …hopa…sare de partea aialalta". Putem sa continuam sa ignoram durerea altora, putem sa o ridiculizam, putem sa facem pe desteptii sau putem sa ne asezam linga ei si sa incercam sa ii intelegem. Putem sa incercam sa simtim cu ei, nu pentru ei, nu in locul lor…ci cu ei…

Durerea lor este reala. Si nu este atunci timpul sa gasim cine-i vinovat pentru starea in care au ajuns. Exista timp suficient dupa ce oamenii iasa din impas sa mergem inapoi si sa analizam ce anume s-a gresit. Dar nu cind oamenii sint in criza.

In primul rind trebuie sa fim constienti ca toti am pacatuit si nici unul nu este fara pacat. Cind intelegem acest lucru avem deja un lucru comun cu omul cazut sub povara lui. Sa ne uitam mai des la pilda Samariteanului milostiv. Primul lucru care l-a facut El - este ca s-a uitat in jur si l-a vazut pe cel cazut. Bogatul care trecea pe linga saracul Lazar care statea la poarta lui, nici macar nu s-a uitat sa-l poata vedea pe Lazar. Trecea in fiecare zi pe la poarta: inauntru si afara, fara sa-l vada. Intrebarea care mi-o pun adesea este…il vad pe Lazar in drumul meu zilnic? Cineva pus acolo de Dumnezeu , chiar in drumul meu ca sa pot sa-l ajut?

Al doilea lucru care l-a facut Samariteanul milostiv este ca s-a dat jos de pe magar. N-a mai stat la inaltimea la care era. Pai cam asta trebuie sa facem si noi cind ne simtim asa de superiori fata de semenii nostrii - sa ne dam jos de pe magar, si sa ne coborim la nivelul omului necajit. Sint sigura ca Samariteanul a vorbit cu el…o fi zis cam asa…

"Nu te ingrijora tinere…lasa ca rezolvam. Multi ticalosi pe-aici dar uite…bine ca am dat de tine. Nu te las acuma. Stiu un loc unde sa te duc. Si nu te ingrijora de hainele mele ca s-au murdarit de singe si noroi. Iaca niste zdrente. Ele nu pretuiesc cit pretuieste viata ta. Hai, urca pe magar. Nu…sa nu te simti rau sa ma vezi calatorind pe jos. Imi trebuia si mie un pic de exercitiu. Dumnezeu mi te-a scos in cale…cum sa te las aici? Nici vorba…Ia plosca asta si bea putina apa…si un pic din piinea mea ca sa te intrami. Si nu departe se vede hanul. Hai ca vad ca iti revi un pic…Foarte bine...Cunosc niste oameni buni. Éu am sa le platesc si o sa te ingrijeasca pina ma reintorc. Si cind ma intorc din drumul ce il am de facut - iti promit ca o sa stam jos si poate te pot ajuta si cu celelalte probleme care le ai. Pina atunci o sa te faci bine…Imi pare bine ca te-am putut ajuta!"

Mai mult sau mai putin…cam asta are nevoie cel cazut sa auda…Sintem noi oamenii care sa-i vedem? Sintem gata sa ne dam jos de pe magar? Sintem gata sa impartim apa si piinea si ceva din banii ce-i avem ca sa ajutam pe cineva?

Putea Samariteanul sa treaca pe linga cel cazut fara sa-l vada. Putea sa ii spuna: "Nene…incearca sa te tirasti pina la hanul ala de acolo de dupa deal…il vezi? No…acolo poate te va ajuta cineva" Sau... "Hai tine-te dupa mine si dupa magar si o sa ajungem cumva la han, si acolo te descurci"…si apoi pina la han , pe drum sa-i faca si ceva mizerie? "Unde umblii domnule de unul singur? Asa-ti trebuie daca umblii pe drumurile astea…daca nu esti in stare sa te aperi…ce pleci de acasa?" Sau mai stiu eu ce alte fraze ilustre se pot spune de la inaltimea magarului…???

Un lucru stiu sigur…ocoliti sa va uitati ca dupa lup cind stiti ca cineva are probleme. Ii veti face sa se simta si mai singuri si mai parasiti. Sa ne dam jos de pe magar…este atit de important sa stam umar la umar cu semenii nostrii, sa-i vedem, sa-i ascultam, sa-i intelegem. Sa ne gindim sa-i ducem la Hanul Lui Christos unde sa primeasca ingrijirea necesara. Sa le repetam mereu ca exista solutii la toate problemele …si nu la noi…ci la El. Daca strigam catre El…El gaseste solutia potrivita la problema noastra. El muta muntii si marile pentru copiii Lui…In El este toata nadejdea noastra...