Azi este 1 Aprilie…Ziua cind ne place sa facem cite o gluma, sa ne pacalim unii pe altii. Si nu e nimic rau in a fii vesel. Dar s-a nimerit sa fie tocmai in saptamina asta inaintea Pastelui…si parca nu-mi pica bine sa ma gindesc ca as avea chef de glume…
Hai sa zicem ca trebuie sa avem o operatie si ca stim ca in citeva zile o sa fim sub bisturiu. Timpul ala pina la interventia chirurgicala, este un timp de neliniste, de zbateri, de ingrijorare. Si noi sintem amortiti, adormiti si inconstienti in timpul operatiei…
Dar Domnul Isus stia precis ce il asteapta. Stia cit va fi de greu, stia ce povara apasatoare va duce - fara anestezie. Se uita in jur si stia ca Iuda il va vinde, Petru se va lepada si restul se vor ascunde…Stia ca vor dormi cind o sa ii roage sa fie treji si stia ca o sa fie slabi cind avea nevoie de ei sa fie tari ...si stia ca nimeni, nici macar Tatal nu va fi cu El…in ceea ce avea de facut.
"Parasit de toti…" Asta este asa o fraza grea…Ati fost vreodata parasiti de cineva? Durerea fizica e un lucru…dar durerea de suflet este parca si mai si…Si pentruca a stiut aceasta durere, mai tirziu cind S-a ridicat la cer, nu ne-a lasat singuri, ci a lasat Duhul Sfint cu noi ca sa ne mingaie, si sa nu ne simtim parasiti niciodata. Ma gindesc ca saptamina asta sa imi dirijez mintea si ochii si inima la vechile tablouri dinaintea rastignirii, ca sa inteleg mai bine ce pret s-a platit pentru salvarea mea. Pedeapsa care mi se cuvenea a cazut asupra Lui…
Imaginati-va ca cineva a primit sentinta de a fi electrocutat pe scaunul electric - pedeapsa pentru niste crime facute de mine. Si eu stau in anticamera si prin geam ma uit cum se petrece executia. Cit ar trebui sa fie de solemn acel moment in care privesc la cineva pedepsit in locul meu? De aceea cred ca , cu atit mai mult ar trebui sa avem o atitudine solemna in amintirea sacrificiului facut de Fiul Lui Dumnezeu - ca sa ne rascumpere pe noi…niste "nimeni"…de la o moarte vesnica. Doamne ajuta-ne sa privim acest tablou cu sfiala, recunostiinta si dragoste…si o stare de permanenta multumire!
2 comments:
Sunt fericit, Iisuse, ca-n Seara Rugăciunii,
când pleacă Vânzătorul şi-Ţi mai rămân cei dragi,
– ce bine-i între-aceia ce n-au trădat nici unii,
cu ei primeşti putere spre tot ce-aştepţi să tragi.
Mai sunt puţine ceasuri – şi Crucea o să-nceapă,
tot iadul se frământă spre lupta-n clipa ei,
oştirile vrăjmaşe vin multe, ca o apă,
şi Mielul merge Singur cu unsprezece miei.
.…O, ceasurile sfinte trăite între-aceia
ce Ţi-au rămas alături în tot frumosul drum,
Ţi s-a-mpletit viaţa cu-a lor – din Galileia
şi dragostea lor dulce Ţi-e-alăturea şi-acum.
Curata lor iubire statornică şi sfântă
Ţi-e ca o oază dulce într-un pustiu amar
şi ca o-mbrăţişare când duhul se frământă,
– cu tot ce-Ţi iei de-acolo poţi merge spre Calvar.
Slăvit să fii Tu, Tatăl, ce-ai grijă totdeauna,
când dragostea-şi aşteaptă calvarul pregătit,
să-şi capete puterea de-a birui furtuna,
plecând spre ea cu sânul udat de-un plâns iubit.
Nainte de sărutul vânzării vinovate,
Te-a fericit sărutul iubirii pus pe Sân
şi gândul sfânt că-n schimbul unui tâlhar de frate
ai unsprezece îngeri ce-alăturea-Ţi rămân.
Traian Dorz
Multumesc...nu stiu cum am facut de am omis sa pun pe blog poezia...Nu-i nimic, Pastele viitor, daca nu ne duce Domnul la El pina atunci!!!
Post a Comment