TU CE MELODIE FLUIERI?

Deunazi am nimerit pe un blog cu un jurnal de depresie…Si daca m-as marturisii ar trebui sa spun ca …Depresia mi-a fost partenera pentru o lunga perioada din viata. Si Depresia ma cunoaste bine pe mine ...si... si eu o cunosc foarte, foarte bine pe dumneaei. O vreme am fost nedespartite. Ma mai viziteaza si acuma din cind in cind, dar…cum ma tin foarte ocupata, chiar daca insista sa mai stea, nu are toata atentia mea, atentie cu care era asa de obisnuita.


Acuma hai sa discutam la …rece. Uitati-va cu bagare de seama in trecut si analizati daca in viata voastra ati avut intotdeauna motive serioase sa fiti depresati. Sinceri acuma…nu chiar totdeauna. Viata e grea si lucruri se intimpla…la toata lumea; dar cind ne asezam jos si invitam pe doamna asta sireata si obositoare sa ne tina companie, este ca si cum ne-am pedepsi singuri pentru ceva pacate pe care inca nu le-am savirsit.

In timpul celor mai grele momente din viata - si am mai scris despre asta - am luat caietul meu vechi de cintari din tinerete si am inceput sa cint. Uneori era 1 sau 2 noaptea si nu puteam dormi; dar dupa ce cintam citeva cintari…o pace adinca ma coplesa si Depresia se facea nevazuta. Am ajuns la concluzia ca Depresia nu poate suferi cintarea…Cred ca de ascultat muzica asculta…dar cind te apuci sa cinti tu…se enerveaza si pleaca.

Si gindind astazi la acest fenomen, mi-a trecut prin minte un obicei vechi al oamenilor din Romania…Parca chiar George Cosbuc are o poezie…"Lordul John", daca nu ma insel, care vorbeste de personajul asta sugubat care…"fluiera pe drum si cinta si e cel mai bun la trinta"…Nu-i asa ca daca va ginditi bine nu puteti sa puneti Depresia si fluieratul in aceeasi fraza? Mi-a venit ideea sa fluier astazi…si desi sint la birou, fluier aici de una singura, mai incet sa nu deranjez pe nimeni…Si in minte vad un cimp cu iarba unduind in bataia vintului, cu flori de cicoare albastre si margarete vesele, clopotei si panselute salbatice…Niste fluturi se joaca alergind parca unul dupa altul… Un nenea cu palaria gaurita data pe frunte, cu minecile suflecate si cu coasa pe umar trece fluierind …Cu coada ochiului o vad pe cucoana Depresie ca se ridica, isi ia poseta si indignata tare se ridica si pleaca…Nu cred ca suporta fluieratul …

Mai ales ca fluier …:" Printre munti si dealuri, simt pe Dumnezeu…ape cristaline, murmura mereu…mur-mur, mur-mur, Domnul este bun..."

Pai nici cafeaua de azi dimineata n-a reusit sa ma trezeasca si sa ma inveseleasca asa…Ia incercati si voi!!! Tare-s curioasa ce melodie fluierati acuma...
04/07/2010