VA INVIT...LA UN CONCURS DE VITEZA ...PE PATINE!!!

Poza de mai jos imi da o dispozitie nemaipomenita. Nu de alta, dar a stirnit in mine o multime de amintiri si o multime de ginduri care mai de care mai interesante…majoritatea voioase, despre o vreme cind stiam mai putin si imi parea mai bine; despre o vreme cind orice lucru marunt putea crea o criza de fericire…despre inocenta si simplitate…despre copilarie si adolescenta…Ok…intoarceti-ma inapoi ca panta amintirilor e tare adinca si daca cad, nu ma mai scoate nimeni de acolo!!!


Acuma cei care ma cunosc, si poate mai mult ca oricare, prietenii mei din New York, Rely si Costel Cristea…pot adeverii ca cele ce va povestesc sint adevarate. Rely este fata de pastor si e cu citiva ani mai mare ca mine. Tatal ei Fratele Cristea Gligor, a fost pastorul Bisericii noastre din Petrila…pentru toti cei 24 de ani cit am locuit acolo, inainte de a emigra in Statele Unite prin 1980.

Intreaga mea copilarie am petrecut-o in Biserica asta mica din Petrila ...si desi de multe ori as fi dorit sa fiu parte dintr-o Biserica mare, abia acum realizez de cite binecuvintari am avut parte tocmai pentruca am crescut in bisericuta asta mica. Scriam intr-un comment la poza de mai jos ca una din frumusetile iernilor petrecute la poalele Paringului, era faptul ca puteam patina pe strada Republicii…care tinea de pe undeva din Lonea…daca nu mai departe din Cimpa sau Jiet…si pina la Petrosani in Piata Victoriei (daca mai exista - acolo unde era o cafenea numita de noi "La varice" si...unde puteai sa bei o cafea turceasca stind in picioare la niste mese inalte - daca nu te ineca fumul de tigara care facea vizibilitatea aproape 0 ). Strada Republicii era strada noastra principala si serpuia asa cum serpuia Jiul si asa cum serpuia Valea Jiului...

Ei…asta era patinoarul nostru la Petrila. Si eu il foloseam adesea sa ajung vinerea la ora de rugaciune la biserica. Fratii batrini aveau o indelunga rabdare si intelegere fata de nazbitiile mele; o ingaduinta pe care abia acum am realizat-o si incerc sa mi-o explic. In schimb Rely…Rely era o cu totul alta poveste…era exigenta si energica.

Obisnuita cu nepotii ei pe care adesea ii supraveghea cind veneau sa stea pe la bunici, Rely era vesnic cu ochii pe mine si cu degetul aratator pe buze ca si cum ar fi spus in permanenta "psssssssssssss…fii cuminte!". Cumva imi amintesc ca si eu o cautam cu privirile oridecite ori stiam ca merit sa mi se spuna "psssssssssssssss"… Intram vinerea la rugaciune inzapezita si incalzita de alergarea cu patinele…si un pic cam tirziu…iar Rely ridica capul de la rugaciune si imi facea semn sa nu fac galagie…stringea din ochi, dadea din mina, dadea din cap…pina ma asezam pe genunchi. Ma tot mir acuma ca niciunul din fratii batrini nu mi-au zis nimic niciodata…ba parca simteam ca sint bucurosi sa ma vada in adunare. Parca deranjul meu era binevenit…parca in mintea lor si-ar fii spus…"bine ca a venit si pe patine…bine ca e aici…"

Mi-amintesc de un Craciun ca am hotarit sa merg la colinda pe patine. O noapte intreaga… La inceput a fost frumos…dar mai pe la urma, in jurul orei 4 dimineta , simteam ca mi se rup picioarele. Plus ca la blocurile turn trebuia sa urc pina sus - ca nu mergeau lifturile. Si bocaneau patinele pe scarile de ciment…si trebuia sa nu fac galagie. Toata distractia mea s-a transformat intr-o mare durere de cap. As fi dat patinele jos dar erau fixate de ghete permanent.

Si uite asa, ma duce gindul cu vreo citiva ani in urma …poate 5…cind mi-am vizitat nepotii la Portland si ne-am dus cu totii la patinoar. Bunica asta nu s-a putut abtine…yeap…am pus din nou patinele . Nu pot sa spun acelasi lucru despre patine ca si despre bicicleta. Se zice ca daca ai stiut odata sa te dai cu bicicleta, nu poti uita… Cu patinele este mai greu…dar cu putina practica…m-am invirtit de citeva ori pe patinoar spre distractia nepotilor mei care zburau pe linga mine…Am zburat si eu…nu va spun cum…doar atit ca am simtit o vreme zburatura...

Ce timpuri…si cum s-au dus…

DAR…nu s-au dus pentru totdeauna. S-au dus pentru pamintul asta, dar nu pentru vesnicii. Si cind va fi sa avem un trup nou, pai fratii mei, am sa-mi iau odata vint pe niste patine…si o iau de la un capat la altul al Noului Ierusalim!!! Am sa zbor ... asa viteza o sa am...Care dintre voi este dispus la un concurs pe patine? De la poarta de la intrare - sa vedem care ajunge primul la pomul vietii?