O bunica si nepotica ei care avea o fata pistruiata, si-au petrecut o zi la gradina zoologica. Copiii asteptau la rind ca sa-si aiba fata pictata de un artist local, care le facea mustati si pete de tigru pe fata…
-Tu ai asa de multi pistrui…nu mai este loc de pictat pe fata ta, zise un pici.
Rusinata de cele ce i se spusesera, fetita si-a lasat capul in jos necajita. Bunica ei a ingenunchiat linga ea si i-a spus…
-Nu crede o vorba ce-ti spune copilul ala rau…mie imi plac la nebunie pistruii tai.
-Mie nu!...a raspuns nepoata ei.
-Eu, cind am fost asa mica ca si tine, am vrut asa de mult sa am pistrui…mai zise bunica mingiindu-i fata. Pistruii sint frumosi!
Fetita ridica privirile si incepu sa zimbeasca printre lacrimi…
-Chiar?
-Chiar! Ii raspunse bunica cu o voce ferma…si continua…
-Spune-mi mie ceva ce e mai frumos decit pistruii!?
Fetita isi lasa privirile sa se odihneasca multumite pe fata zimbitoare a bunicii si ii raspunse cu gingasie…
-Ridurile…bunico!
6 comments:
Mi-e nu! - MIE
Frumos! :)
Tare mi-a placut povestirea sa stii ca si mie ami plac pistruii.Am o prietena si fetita ei are cativa pistrui de fiecare data cand ma uit la ea ai admir in gandul meu pistruii .ai sade asa de bine cu ei.Doamne ajuta Rodica!
Multam!!!
Miha...cind mai vi pe aici ...adu si ceva bun de mincat din bucataria aia a ta fantastica!!!
:)
corina...dar ridurile? Ca pina la urma trebuie sa ne placa si alea. Nu-s de batrinete...sint doar riduri de expresie...Aha!!!
;)
Post a Comment