...CE MAI ...PASTEM?

Am ajuns acasa…cu un bagaj urias de noi ginduri, lectii invatate, altele incepute…bucurii si amintiri si poze si carti noi…Si urgent…m-am uitat sa vad ce este pe bloguri . Plecasem taman in mijlocul unei “situatii” – cum sa-i spun altfel ca sa nu fiu invinuita ca “mint”? O parte dintre noi parca am uitat de ce am deschis blog si am ajuns sa ne ocupam de “Cazul Alin Cristea” in mod periodic…

Am avut placerea zilele astea sa ascult 4 lecturi tinute de autoarea crestina Carol Hopson . I-am cumparat si toate cartile pe care le-a scris pina acuma si intentionez sa traduc portiuni din ele pentru voi. I-am si cerut permisiunea sa o fac. Si citind ce scrie pe blogurile a.damei si Vindecatorul si Marius Cruceru si Romania Evanghelica (e vorba de evanghelia dupa Alin, bineinteles…), mi-am amintit o ilustratie pe care a facut-o Carol la un moment dat. A zis ca a ascultat Psalmul 23 prin perspectiva unui cioban…si ca ciobanul zicea ca intr-adevar oile sint asa de prostute, ca daca nu le duce pastorul la o alta pasune, ele stau pur si simplu in acelasi petec de loc si maninca tot, pina la radacina si apoi scormonesc radacinile si se hranesc cu mizeria de acolo si se imbolnavesc. Zicea ea, ca este absolut necesar ca pastorul sa fie permanent in cautare de noi pasuni proaspete si verzi pentru oile lui ca daca nu - i se imbolnaveste turma. Dintr-o data cunoscutul Psalm 23 mi-a aparut intr-o alta lumina.

Considerind deci ca sintem din turma Lui si ca El este Pastorul cel bun, este absolut necesar sa ne lasam calauziti de El la o pasune proaspata. Am stat in acelasi loc de atita vreme…aceleasi invinuiri si aceeasi atitudine a lui Alin care ne siciie parca in scopul de a stirnii reactii…(si reuseste de cele mai multe ori). Am ajuns sa ne hranim din niste radacini amare si din mizerie…si daca nu schimbam pasunea este pericol sa ne imbolnavim. Domnul este Pastorul nostru si El poate sa se ocupe de oita asta atit de alintata. Cu nuiaua El poate sa o mingaie si cu toiagul sa o directioneze. La urma urmei este turma Lui. Nu ne ramine decit sa fim atenti unde ne mina pe noi cu toiagul Lui si sa fim ascultatori .