CIND DUSMANUL E PE-APROAPE…PARTEA INTII

Din "Above the Storm" By Carol Hopson
Tradus Rodica Botan

Am vazut situatii din astea mereu…Vorbeam cu cite o femeie si eram martora la atita minie si amaraciune ce iesea din gura lor. Imi vine in minte in mod specific o femeie cu care am stat odata de vorba. Din cauza ca sotul ei a trebuit sa schimbe locul de munca, s-au mutat in San Diego din alt stat, si asta i-a fost teribil de neplacut; nu neaparat pentruca San Diego era un loc teribil de locuit. Dar pentru ca nu era locul pe care l-ar fi preferat ea. A cerut in mod special sa stea de vorba cu mine, iar dupa ce ne-am intilnit, a inceput sa-mi recite toate greselile sotului ei si toate problemele care le avea. N-a vrut sa se mute in acest oras pentruca nu avea pe nimeni din familia ei acolo, nu avea prieteni, nu vroia sa se duca la o noua biserica, si nu mai vroia nici sa vorbeasca cu sotul ei sau sa-i arate vreun semn de dragoste. Ura serviciul pe care-l avea el si la punctul la care era, nu-si mai putea suferi nici chiar copiii…si lista continua.

Si cu toate astea persoana respectiva se considera a fi o credincioasa care-L iubea pe Domnul si vroia sa-I fie placuta. Oare cum poate cineva care cunoaste Cuvintul sa fie atit de rupt de Adevar si dus atit de departe? Cum este posibil ca minia si resentimentul sa puna asa stapinire pe viata unui credincios? Nu promite oare Dumnezeu ca …"Pe de alta parte stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sint chemati dupa planul Saul?" Romani 8:28. Ca sa va explic mai bine ce s-a intimplat cu aceasta femeie, ar trebui sa va explic ceva despre viata vulturilor si despre dusmanul de care trebuie ei sa se pazeasca si sa fie alerti in permanenta.

Pentruca vulturii isi aseaza cuiburile la o mare inaltime, nu trebuie sa se ingrijoreze de prea multe animale de prada. Dar este un dusman care poate fi periculos pentru puii de vultur - daca nu sint bine protejati de catre parintii lor. Acest dusman este sarpele. El se furiseaza incet, pe indelete tirindu-se pe stinci si pomi si se straduieste sa fie ascuns de orice privire pina in momentul cind apare la cuib. Daca puii il zaresc, ei fac un taraboi nemaipomenit tipind cit pot de tare si chemind astfel in ajutor pe mama lor - vulturoaica. Daca este prin imprejurimi, ea zboara ca o sageata sa-si scape puii …si o sa-l ciocaneasca pe sarpe in cap pina moare; si citeodata sarpele ramine complet fara cap. O alta metoda sa il termine pe sarpe este sa-l ia in ghearele ei ascutite si sa zboare pina gaseste o stinca tare si ascutita si sa dea cu sarpele de stinca pina il zdrobeste. In ambele cazuri, atacul asupra dusmanului este instantaneu si decisiv. Vulturoaica nu asteapta sa vada ce se intimpla…ea recunoaste pericolul si nu are indoieli - dusmanul nu este acceptat in casa ei.

Doua lucruri putem invata de aici. Primul este - cit este de siret sarpele. Cu greu este zarit pina cind apare in cuib sa manince puii.Si este exact asa si in viata noastra spirituala. Satana se furiseaza incet si pe indelete in viata noastra prin gindurile si emotiile noastre - daca nu stam in alerta si daca nu descoperim pericolul."Fiti treji si vegheati! Pentruca protivnicul vostru, diavolul da tircoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita. Impotriviti-va lui tari in credinta…" 1Petru 5:8-9a