20 May 2010

CONFORT IN ...SINGURATATE...PARTEA INTIIA

Din Above the Storm
de Carol Hopson
tradus Rodica Botan

Cred ca majoritatea am avut momente cind am fost singuratici. Poate chiar inconjurati de familie si prieteni si tot ne-am simtit singuri. Un astfel de timp am avut si eu cind Dumnezeu ne-a stramutat departe de cei pe care i-am cunoscut si lucrurile si locurile care-mi erau familiare. A trebuit sa-mi las in urma copiii, nepotii, parintii, prietenii si sa o iau de la inceput. Am parasit casa noastra, vremea insorita, misiunea pentru care lucram si prietenii nostrii. Si Dumnezeu nu mi-a cerut sa fac asta o singura data ci in nenumarate rinduri a trebuit sa invat ce este singuratatea. Inainte de asta, aveam totdeauna o groaza de prieteni si eram angrenata in multe activitati. Tatal meu a fost Pastorul bisericii noastre si sotul meu era Directorul scolii, asa ca foarte multa lume ma cunostea si aveam o groaza de activitati de unde sa aleg in orice moment. Totdeauna am avut un prieten de familie sau o ruda cu care sa ma intilnesc daca asta mi-ar fi fost dorinta. Totdeauna era cineva la care sa pot apela pentru incurajare sau suport. Dar toate aceste lucruri s-au schimbat dupa mutare.

Am purtat in viata multe palarii . Am fost mama, sotie, fiica. Invatatoare la Scoala Duminicala, mentora, prietena, sfatuitoare, dirijoare de cor, si speaker. Dar cind m-am mutat intr-un alt stat, nimeni nu stia de colectia mea de palarii. De fapt nimeni nici nu stia ca exist. Dintr-odata n-am mai stiut pe nimeni si nimeni nu ma mai cunostea.Ce soc! Am stiut ca mutarea asta era voia Domnului pentru viata mea si am stiut ca El are un scop - dar pe care inca nu-l puteam vedea. Cu toate astea…singuratatea in care eram imi era atit de reala. Pe cine sa chem sa ne intilnim pentru o ceasca de cafea? Cui sa-i spun cit de destepti au devenit nepotii mei…adevarate genii!!! Cu cine sa impart o cerere de rugaciune?

In una dintre aceste zile insa Dumnezeu mi-a aratat unul din scopurile singuratatii. Am invatat ca singurul la care am acces este El, Tatal Ceresc.L-am intrebat atunci sa-mi spuna cine sint, cine am devenit si El mi-a amintit cu dragoste ca sint doar copilul Lui si asta ar trebui sa-mi fie suficient. Si cum stateam in casa gindind la ce o sa aduca ziua respectiva, am descoperit din nou cit de minunat era sa fiu copilul Lui sa-I apartin Lui si sa ma apropii de El si mai mult. Si am inceput sa-mi umplu ziua cu conversatii lungi cu El, ca si cum El ar fi fost prietenul meu cel mai bun si a venit sa-si petreaca saptamina cu mine . Abia atunci am realizat ca de fapt asta era planul Lui.

As vrea acum sa va povestesc ceva despre singuratatea vulturului. Este o perioada foarte lunga in care vulturul inainte de a deveni matur, alege sa-si petreaca timpul de unul singur intr-o singuratate totala. In timpul asta el devine un vinator iscusit, traieste singur fara macar sa aiba un cuib al lui. Nu poate fi momit sa aiba vreo relatie cu alte pasari atit este de ocupat in pregatirile lui de viitor. Aceasta este perioada de timp in care invata cum sa se foloseasca de curentii de aer- lucru pe care am sa vi-l povestesc mai tirziu. Si va trai asa pina cind se simte stapin pe el si decide sa-si gaseasca perechea pentru restul vietii lui. Ca si cu celelalte lucruri din viata lui, anii de singuratate sint ani de invatare si pregatire. Acesti ani sint extrem de necesari pentru succesul lui in viitor. Anii de singuratete ii dau vulturului o experienta si o perspectiva care ii vor folosi pentru restul vietii. (Va urma...)

5 comments:

A.Dama said...

Mi-a placut coNfortul! :)

cella said...

Anii de singuratate sunt ani de pregatire ... si ajungi sa spui: Doamne, asa multumesc pentru singuratate ...

Rodica Botan said...

Si mie...a.dama. Si am corectat...confort..confort...confort...poate imi ramine in memorie...

Rodica Botan said...

Cella...stii ca m-am gindit la tine cind traduceam bucata asta? Ca si tu cam intre aceste idei batei cu gindul zilele trecute...

cella said...

Multumeeeeesc!!!!!!!