20 May 2010

CONFORT IN ...SINGURATATE...PARTEA A DOUA

Din "Above the Storm"
De Carol Hopson
Tradus Rodica Botan

Sa ma reintorc la povestea mea. In timpul acelor luni de zile de singuratate, intr-un loc nou, acolo Dumnezeu mi-a aratat o perspectiva noua. Mi-a descoperit faptul ca El vrea ca eu sa-mi deschid ochii si sa vad pe alti oameni din jurul meu…peste tot…oriunde as fi si sa le vad nevoile si sa le inteleg singuratatea. Viata mea n-a mai fost plina de prezenta familiei, a prietenilor sau a ocupatiilor in misiune asa cum era inainte, dar acesta era noul plan a Lui Dumnezeu pentru mine. El a vrut sa-mi faca parte de o experienta care urma sa ma schimbe pentru totdeauna…si intr-adevar m-a schimbat. Cuvintele nu pot exprima bucuria care am avut-o sa iau Cuvintul Lui Dumnezeu si sa-l duc oamenilor pe unde mergeam, la curatatorie, la coafor, la restaurant, la posta, in avion sau pe tren, sau la cineva care sta pe o banca in parc. (Am scris multe din aceste povestioare intr-o alta carte care se numeste "My Day, His Way"- Ziua mea- voia Lui).

Peste tot unde am umblat Dumnezeu mi-a deschis ochii sa vad oamenii care erau singuratici si care sufereau si am incercat sa le aduc dragostea Lui Dumnezeu si Mingaierea Lui. Citeodata intilnirile erau profunde , schimbind vietile oamenilor. Altadata era doar o imbratisare din partea Lui Dumnezeu pentru cineva care era descurajat. Asa ceva mi s-a intimplat odata cind m-am dus la magazinul de alimente. M-am rugat ca Dumnezeu sa ma ajute sa vad oamenii prin ochii Lui in ziua respectiva, dar cum ma grabeam sa intru in magazin am uitat deja de rugaciune. Am inceput sa-mi pun lucruri in cos, dar gindul mi s-a cramponat de imaginea unui tinar pe care l-am vazut afara in fata magazinului si care incerca sa adune ceva bani pentru o organizatie crestina. Am fost politicoasa si i-am si spus "God bless you "(Dumnezeu sa te binecuvinteze), in timp ce treceam pe linga el, dar ma tot gindeam la privirea lui de om invins pe care n-am putut sa n-o observ in timp ce treceam in graba pe linga el. Cum Duhul sfint nu-mi dadea pace, m-am reintors afara. I-am spus tinerelului ca sint credinciosa crestina, si regret ca am trecut atit de grabita pe linga el, si apoi l-am intrebat daca este descurajat…ca arata tare necajit si tare obosit. Mi-a spus ca a avut o zi tare rea, ca nimeni nu era interesat sa se opreasca sau sa dea ceva pentru lucrul Domnului…si apoi a zis…"ma simt ca un ratat si ca si cum nu pot face nimic bun pentru Domnul".

Acuma am priceput dece Dumnezeu a lucrat la inima mea. Asa ca, cu inima plina de dragostea Lui Christos, i-am luat mina si i-am spus…"Nicidecum, tu nu esti un ratat in ochii Lui Dumnezeu. De fapt chiar astazi prin ceea ce faci tu ii aduci Domnului multa bucurie." Mi-a raspuns trist …ca nu a adunat nimic toata dimineata. L-am intrebat…"Si crezi ca Dumnezeu in aia este interesat? El are toate resursele universului si poate umple galetusa ta in citeva secunde daca asta ar vrea sa faca". Si am continuat sa-i explic ca El aduce bucurie Lui Dumnezeu pentruca a ales sa fie ascultator si sa faca ceea ce Domnul I-a cerut sa faca, si restul era la voia Lui Dumnezeu. I-am amintit ca noi nu sintem responsabili sa aducem rezultate, doar sa fim urmatori, ascultatori si gata sa facem ceea ce Dumnezeu intentioneaza pentru noi. Cu lacrimi in ochi mi-a raspuns…"Niciodata nu m-am gindit in felul asta…" M-a imbratisat si am plecat inapoi in magazin sa-mi fac cumparaturile.

Cum am iesit din magazin vreo jumatate de ora mai tirziu, l-am vazut alergind spre mine…"Doamna…te-am cautat sa-ti spun ca ceeace mi-ai spus e posibil sa-mi schimbe viata. Eram gata sa ma dau batut crezind ca Dumnezeu n-are nevoie de mine in lucrarea Lui pentruca sint un ratat. Dar daca tot ce trebuie sa fac este sa fiu gata , in asteptare si daca El face restul…asta este nemaipomenit. Din nou m-a imbratisat si mi-a multumit ca m-am oprit sa stau de vorba cu el. Ce inima vesela am avut conducind masina pina acasa…Daca nu m-as fi simtit singura si eu in prealabil, nu cred ca Duhul Sfint ar fi putut sa-mi vorbeasca si sa ma indrume asa cum a facut-o in ziua aceea.

Alta data am observat o mama tinara plingind intr-un restaurant. Avea dupa ea trei copii marunti si arata ponosita si fara ajutor. Nu m-am putut abtine. Inima mea ardea sa fac ceva pentru ea. In timp ce gindeam asa, ea s-a ridicat sa mearga la toaleta, lasind pe cei doi copii mai mici in grija copilului mai mare, care avea vreo sase ani. L-am rugat pe sotul meu sa aiba grija de copii si eu m-am dus dupa ea la toaleta. Acolo, am gasit-o jos pe ciment plingind.Oh…cit de mult avea nevoie sa stie ca Dumnezeu o iubeste! Se mutase de curind in aceea localitate si avea multe probleme in viata ei. Isi pierduse recent sotul si se simtea atit de singura. I-am sopus ca sint bunica la 5 nepotei si ca sotul meu este cu copiii ei in restaurant si le spune povesti, sa nu se ingrijoreze. Apoi i-am impartasit despre cit de mult a iubit-o Dumnezeu si m-am rugat cu ea ca Dumnezeu sa-I poarte grija de nevoile ei, acolo in aceea toaleta. Ce multumitoare am fost ca Dumnezeu mi-a deschis ochii sa vad un alt copil al Lui care sufera. Si aceasta intilnire a adus-o mai apoi intr-o biserica unde si-a reinoit sperantele si pe parcurs am devenit bune prietene.

Sint si alte lucruri pe care Dumnezeu mi le-a plasat in inima in timpul acela. M-a calauzit sa intind o mina in timpul sarbatorilor acelora care nu aveau familie - si de data asta stiam ce inseamna sa fi singur si sa n-ai pe nimeni pe linga tine. Dar mai mult decit atit Dumnezeu mi-a aratat ca adevarata bucurie si multumire le gasesc doar iubindu-L si servindu-L pe El. Citeodata ne-a binecuvintat cu prezenta familiei si a prietenilor si altadata nu asta ii era planul Lui. Dar in ambele cazuri am realizat ca pot sa am pace si bucurie fiind copilul Lui, si m-am bucurat ca ma maturizeaza si ma foloseste pentru Gloria Lui.

Acuma sint atit de multumitoare pentru timpul acela de singuratate. N-as vrea sa-mi lipseasca din viata aceasta noua perspectiva. Este atit de usor sa ne inchidem in noi cind nu avem pe nimeni in jur. Devenim egocentrici si uitam ce spune Cuvintul in 2 Tesaloniceni 1:11-12…"De aceea ne rugam necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va gaseasca vrednici de chemarea Lui, si sa implineasca in voi cu putere, orice dorinta de bunatate si orice lucrare izvorita din credinta, pentru Numele Domnului nostru Isus Christos sa fie proslavit de voi in El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru si al Domnului nostru Isus Christos."

Si din nou ni se aduce aminte care este scopul nostru…

Filipeni 1:20-21…"Ma astept si nadajduiesc cu tarie ca nu voi fi dat de rusine cu nimic; ci ca acum ca totdeauna,Christos va fi proslavit cu indrazneala in trupul meu, fie prin viata mea, fie prin moartea mea. Caci pentru mine a trai este Christos si a muri este un cistig."

Daca credem Cuvintul Lui Dumnezeu atunci o sa stim care este scopul nostru in viata , chiar si in vremuri de singuratate - si vom aduce onoare Lui Christos. Si vom gasi ca asta este o binecuvintare deosebita- ceea ce Dumnezeu vrea sa faca in viata noastra, prin noi, si pentru noi in timp ce el ne largeste viziunea.

5 comments:

cherie said...

N-am mai fost pe blogul tau de mult. Am avut impresia ca iau un virus, se repeta articolul tau ingrijorator. Sper ca in credinta ta sa nu te lase Dzeu niciodata singura....

cella said...

Stii ce ma intreb Rodica?
Rar, foarte rar fac asa ceva ... cu prietenii ce-i stiu si ii simt o pot face insa cu strainii?
Cu cei ce sunt disperati dupa o vorba buna ... de ce mi-i greu?
Oare cand o sa aplic teoria?
Cand ma lua Domnul si ma va catapulta in singurate?

Rodica Botan said...

n-am virus cherie...dar probabil ca pun prea multe poze si e prea incarcat. Imi pare bine ca ai revenit. Love...

Rodica Botan said...

Cella...tu ai inceput deja. Blogul este un pas intr-acolo. Carol chiar ne spunea simbata trecuta, ca nu a raspuns todeauna chemarii aleia interioare. Spunea ea ca poate a avut sute de astfel de chemari adinc in inima dar trebuie sa stea linistita si sa asculte parca in taina...sa se roage ca Domnul sa o faca atenta a nevoile din jur.
Uite, in ultima vreme s-au intimplat atitea sinucideri...si te intrebi uneori...cum n-a observat nimeni. In ziua aceea...ziua Domnuluiu, vom afla de cite ori am trecut nepasatori pe linga oameni...de cite ori am intors capul grabiti...de cite ori ni s-a parut mai important nimicul ce-l aveam de facut...
Mare lucr sa iti cada solzii de pe ochi...si noi cred ca mai avem solzi inca si pe ochi si pe inima...

AICISIACUMACOLOCURAND said...

NUMELE DOMNULUI ESTE UN TURN TARE; CEL NEPRIHANIT FUGE IN EL, SI STA LA ADAPOST. PROV.18.10
This is one of my personal favourites. It is an encouraging hymn amidst trying times.

Lyrics: Lucy Milward Booth, Mildred Duff
Music: Lucy Milward Booth

When you feel weakest, dangers surround,
Subtle temptations, troubles abound,
Nothing seems hopeful, nothing seems glad.
All is despairing ; oftentimes sad.

Refrain:
Keep on believing, Jesus is near.
Keep on believing, there’s nothing to fear ;
Keep on believing, this is the way :
Faith in the night as well as the day.

If all were easy, if all were bright.
Where would the cross be ? where would the fight ?
But in the hardness God gives to you
Chances of proving that you are true.

God is your wisdom, God is your might ;
God’s ever near you, guiding the r
God’s ever near you, guiding the right ;
He understands you, knows all you need ;
Trusting in Him you’ll surely succeed.

Let us press on, then ; never despair !
Live above feeling, victory’s there ;
Jesus can keep us so near to Him,
That nevermore our faith shall grow dim.

http://www.hymnpod.com/2010/05/19/keep-on-believing/