FLUTURELE DE MOLIE...

De ce atitea povesti? De ce nu...? Sint atitea de invatat, de la tot ce-i in jurul nostru. Cita imaginatie a risipit Dumnezeu in tot ce a creat?! Si multe secrete le-a pus in lucrurile simple. In gradina Edenului de exemplu a ascuns cunostiinta binelui si a raului in fructul unui pom. Bineinteles ca exista motive pentru care a creat si tintarul...chiar daca eu n-am descoperit inca motivul...sau o fi numai de-aia ca sa ne scoata din sarite citeodata? Multe intrebari...Si toate intrebarile noastre fara raspuns, cu siguranta ca au unul...doar ca e ascuns undeva ... undeva unde nu am cautat inca.

Asa ca, imi plac la nebunie povestile...mai ales alea despre elefanti care nu se sperie de nimic si pot face praf un sat intreg, cladiri uriase, pot calca in picioare totul in calea lor...dar, se tem de un soricel; sau povesti despre te miri ce planta eleganta sau despre un cactus "intepat"...sau...despre o simpla molie...Molie?...veti zice...!!! Da , molie. De ce nu? Am citit recent o poveste frumoasa despre o molie...Si am sa v-o spun si voua sa va fac sa va relaxati un pic, si sa va uitati in jur mai atenti la tot ce a creat Dumnezeu pentru placerea, folosinta noastra, sau ca sa ne incurajeze, sau sa ne faca sa zimbim chiar...Ca doar El a mesterit si muschii aia de la gura care ne ajuta sa zimbim...si de ce ma rog i-a facut, daca nu sa ii punem in folosinta...?

Asadar...va fac cunostiinta cu eroul de astazi...Tinarul Fluture de Molie... Melancolic, curios, studios, cu multa imaginatie...si indragostit lulea de...o stea.

Acuma imaginati-va batjocura, vorbele de "bine", si pe fata si pe la spate si toata comotia care s-a produs cind un prieten binevoitor a soptit unui alt prieten binevoitor amanuntul asta iesit din comun despre bietul nostru fluture...mai ales daca fluturii astia mai erau si de origine ... romana ?!

-Ti-ai pierdut mintile? Zise o ruda mai de aproape...Tu si steaua...ce nimereala, mai zise ruda lui batind usor din aripile ei moi, si rizind cumva batjocoritor...

Un amic mai intim l-a tras sfatos la o parte...

-Fii si tu realistic, prietene, l-a indemnat el...pune-ti si tu eforturile sa gasesti pe cineva compatibil...potrivit cu starea ta. Gaseste-ti si tu pe cineva mai de pe-aci de prinprejur sa iubesti...chiar daca iti place lumina, gaseste-ti si tu o lampa de pe strada, o lampa de pe gangul vreunei case, o luminare, o lanterna mai smechera...ceva mai realistic, dragul meu. Chiar si la un candelabru de cristal te-ai putea gindii, cu conditia sa poti sa intrii in vreuna din casele alea elegante...si isi termina sfatul oftind si dinsul cu parere de rau...

Dar...te poti pune cu dragostea? Si fluturele de Molie era tinar si plin de speranta...si indragostit mai departe de Steaua lui...la care nici nu se putea gindi sa renunte.

Asa ca ramase cam singur, sub cerul albastru din ce in ce mai intunecat al serii...oftind si suspinind cu ochii la cer in timp ce rudele si vecinii si prietenii lui dadeau de zor tircoale lampilor publice care numai ce se aprinsera, sau vreo luminare aprinsa la gradina vreunui restaurant...dar treptat, isi arsera pe rind ba o aripa ba s-au electricutat facindu-se scrum, ba si-au aprins nasul si au incheiat aventurile carbonizati undeva pe trotuar sau pe sub mese...

Doar Fluturele nostru de Molie, inca visator...inca sub cerul liber, inca oftind de dor se mai poate vedea inca zburind prin gradina...
...............
Drept morala ...m-am gasit facindu-mi mie - morala. Nu de altceva dar tare miroseam a pirlit ...

Dar intr-o nota mai serioasa...sa ne invatam copii sa aiba ochii atintiti la cer mai des... e tare periculos sa ne facem scopuri din lucrurile de aici de jos. Pentru un trai mai bun si mai lipsit de probleme, chiar aici pe pamint, este recomandat sa nu ne lipim inima de lucrurile de jos...ci de cele de sus.